Radu Petrescu

“Lacul, e adevărat, cu malurile lui îmbrăcate în sălcii şi cu luminile care se resfrângeau în el sub cerul foarte larg, era un fundal frumos pentru a fi ocrotită, însă pe faţa de masă o pată de cafea, veche de cine ştie când, îi atrăsese neplăcut atenţia, fără ca el să observe. O, cafeaua care se bea în restaurante şi cofetarii, cu oribila ei culoare roşiatică de parcă ceştile ar fi pline nu de cafea, ci de furnici roşii fierte pe spirt, încă vii parcă!”
― Radu Petrescu, Matei Iliescu

“Hercule călca peste Coroana boreală, bătut de săgeţile verzi, galbene, albastre sau roşii, ori albe ca gheaţa ale stelelor. Brazii, teii, nucii, plopii, castanii şi tufele de liliac şi trandafir ce transformau acea parte a oraşului într-o adevărată pădure foşneau, între ele stăpânea umbra groasă. Pe pieptul copacilor câteva frunze se frământau şi luceau deodată de sus în jos, ca picături luminoase ale unei cascade repede stinse. Un nor lunecă printre stele, se risipi şi auzi moara de apă, apoi broaştele din iazul apropiat. Stelele, copacii, parfumurile, lumina şi umbra şi sunetele nopţii îi părură imediat aburul respiraţiei ei pe oglinda rece şi imensă a spaţiului.”
― Radu Petrescu