Andrei Bitov

“Se obișnuiește a considera aristocrația ca fiind fragilă, nepractică, neadaptată vieții, neputînd suporta lipsurile și greutățile, incapabilă să muncească. Cu toate acestea, în sensul cel mai bun, aristocrația reprezintă cea mai înaltă formă de adaptare și forma cea mai vitală. Pentru că tocmai cel care a avut totul este în stare să piardă totul, fără să se descurajeze; tocmai cel care posedă știe că a avea nu înseamnă totul. Cel care n-a avut nu poate să n-aibă, pentru că vrea să aibă. Adevăratul aristocrat nu vrea să aibă, ci are: e o realitate obiectivă. Pierzînd, el știe că a posedat ceea ce i se cuvenea indiscutabil. ... Pierzînd totul, el poate crede că nu-și pierde aristocrația, dacă salvează aceste calități. De aceea ei au și putut ... să uimească prin dîrzenia, răbdarea și demnitatea lor, adică tocmai prin capacitatea lor de adaptare, pentru că adevărata aristocrație reprezintă însăși capacitatea de a se lipsi de orice și de a se menține pînă la capăt.”
― Andrei Bitov, Pushkin House