Amintiri in dialog. Memorii

by Matei Călinescu, Ion Vianu

Cititorii acestor duble memorii vor gasi aici un dialog autobiografic surprinzator prin capacitatea sa de a reconstitui, dincolo de traseul destinelor individuale, profilul unor ani – ’40-’80 – care au marcat o schimbare de destin la nivelul istoriei, cei mai sumbri, mai greu de inteles. Amintiri in dialog este o carte care s-a nascut ea insasi dintr-o nevoie de intelegere, de comunicare, refuz al tacerii fatale, al ambiguitatii.

Cuprins: Copilaria unui psihiatru • Copilaria, arcadia • Prietenii • Ani tulburi • Casa de carti • Interludiu: lecturi • Medicina si psihiatrie • Universitatea, viata literara, universitatea • Disidenta si exil • Primii ani de exil • Itaca • Itaca, Scitia • Insemnari despre familia mea • Amintiri despre psihiatria politica • Scrisoare catre Paul Goma • Cel ce nu s-a predat

Genres: Nonfiction, Romanian Literature

600 pages

First published January 1, 1994

About the author

Matei Călinescu was a Romanian literary critic and professor of comparative literature at Indiana University, in Bloomington, Indiana.
He attended the Ion Luca Caragiale High School in Bucharest, taking his diploma in 1952. He emigrated from Romania to the United States in 1973. Emeritus Professor at Indiana University. He lived with his wife in Bloomington, Indiana.

Reviews

[Claudia Șerbănescu · Rating 4 out of 5]

Un volum epistolar extrem de interesant despre formarea a două personalități culturale foarte complexe, autorii Ion Vianu și Matei Călinescu, dar înainte de toate, doi prieteni exemplari. Paginile despre copilărie, familie, prieteni, despre formarea intelectuală și profesională, despre lumea culturală a anilor ‘50-‘60, motivația plecării din România ceaușistă și experiența amară a exilului, revenirea neașteptată în “Itaca” natală - sunt toate mărturii prețioase despre o țară mult-iubită într-o perioadă a istoriei sale greu de înțeles chiar și pentru protagoniști: România anterioară celei actuale.

[Anca · Rating 4 out of 5]

"Adevarata deprindere a lecturii aveam s-o dobandesc dupa primele clase de scoala odata cu o anumita usurinta a descifrarii. A fost vremea, dar am oare dreptul sa vorbesc ca despre ceva ce a fost, a trecut vremea asta vreodata, cand am descoperit ca a citi este singura ocupatie perfect singurateca si totusi ingaduita de cei mai mari si mai puternici ca tine."

(Ion Vianu)
~

[Despre Moby Dick]
“De atunci am inceput sa am admiratie pentru cei care reuseau sa se ridice deasupra intelegerii literale a textului, sa prinda aluzia si sa surprinda “lucrurile ascunse de la facerea lumii”. Din trairea umilintei de-a ramane la suprafata, adica in pura hipnoza a sunetelor si a imaginilor, s-a nascut, cred, vocatia mea de cercetator al adancurilor. A fost complexul meu de inferioritate creator care m-a facut sa cresc.”

(Ion Vianu)
~

"Un principiu de drept spune ca orice individ este prezumptiv nevinovat. In tara insa, acest principiu era inversat: prezumptiv, toata lumea era vinovata si iti petreceai timpul disculpandu-te. Cu timpul, un sentiment difuz de vinovatie punea stapanire pe tine si nu incetai sa te intrebi cu ce ai gresit."

(Ion Vianu)

Ma fascineaza intotdeauna contextul in care cineva a citit o carte, s-ar putea sa ii dau prea multa importanta, dar imi place sa citesc detaliile nesemnificative despre proces. De-aia mi-a placut mult si cartea asta, pentru ca sunt multe alte carti in ea, multe experiente cu carti si transformari datorate cartilor. Mie nu-mi prea plac memoriile si jurnalele, dar mai ales jurnalele, pentru ca nu-mi dau toata realitatea (contextul) si nu stiu cum sa inteleg anumite intrari. Mi-a placut cartea asta pentru ca e exact opusul a ceea ce ma enerveaza pe mine la lucrarile autobiografice, autorii isi povestesc si explica unul altuia viata retrospectiv (poate cu prea multe detalii pentru o scrisoare unui prieten care, totusi, a luat parte la bucati mari din viata ta si cu care ai avut multe alte conversatii).

Cu Ion Vianu am rezonat mai mult, parca, pentru ca e si el un iubitor de literatura care totusi a ales, profesional, pasiunea pentru altceva. Si care a reusit sa urmareasca si sa iubeasca literatura si oamenii ei in continuare.
In schimb, mi-au placut mai mult capitolele lui Matei Calinescu, scriitura e mai frumoasa, mai literara, iar continutul tine intr-o mare masura de viata Literelor de atunci (din motive evidente).

un p.s.: Desi ma straduiesc sa inteleg ca viata era grea, consecintele grele, ca nu oricine era dispus sa-si riste pielea etc., tot imi pare falsa "rezistenta prin cultura". Desigur, suna frumos si poetic, si faptul ca existau oameni care introduceau lucruri frumoase pe usa din dos e merituos dar nu cred ca poate fi numita asta o rezistenta.


(edit pentru ca m-am tot gandit zilele astea la cartea asta si la ei)

[laurentiu]

0