What do you think?
Rate this book
Rămas-bun casei părintești
Romanian
- GenresRomanian Literature
348 pages, Paperback
First published January 1, 1990
3 people are currently reading
185 people want to read
About the author
Ileana Vulpescu
23 books169 followersIleana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj) este o prozatoare și romancieră română.
După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).
A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_V...
După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).
A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_V...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
March 18, 2019
De departe, unul din cele mai bune romane din literatura română contemporană citite de mine în ultima vreme (incomparabil peste mult mai celebra ”Arta conversației”, dacă e să mă întrebați pe mine). Uneori, ca la ”Casa din strada Sirenelor” a lui Soviany, aveam impresia că citesc Ionel Teodoreanu și nu Ileana Vulpescu.
Povestea este simplă: vânzarea unei vechi case boierești îi prilejuiește profesorului Șerban rememorarea, cu multă nostalgie, a destinelor câtorva generații de antecesori ai săi care au trăit în ea de la începutul secolului XIX și până la sfârșitul secolului XX, pe care îi evocă cu venerație înainte de a răsuci pentru ultima oară cheia în ușa casei părintești.
O poveste superbă, construită ”în ramă”, scrisă extrem de meticulos dar neobositor și absolut fermecător, despre destine frânte, iubiri adulterine și apusul unei lumi care nu va mai fi niciodată la fel.
Afli astfel istoria superbei grecoaice Melina, văduva lui Costi Mavros, care se recăsătorește cu iresponsabilul Ienache Krețulescu. Afli apoi despre Agripina Vălescu care, după o relație adulteră cu Dinu Serafiotti, ajunge să se îndrăgostească de vărul lui, Ienache. După moartea Melinei, Agripina își va reface viața alături de Ienache , cei doi vor avea o fetiță, însă Agripina moare de tifos, iar frâiele gospodăriei vor fi preluate de micuța Ruxandra - Coana Luxița - bunica profesorului Șerban
Departe de a fi feminist, romanul este un elogiu adus femeilor puternice, cu stil, rafinament și foarte multă eleganță, care au știut să își gestioneze cu noblețe situațiile ingrate din viață și și-au pus pentru totdeauna amprenta atât asupra propriilor familii, cât si asupra generațiilor viitoare.
"Toți suntem datori cu-o moarte, asta știm cu toții, dar uităm că mai înainte suntem datori cu-o viață, și asta e mult mai greu."
Povestea este simplă: vânzarea unei vechi case boierești îi prilejuiește profesorului Șerban rememorarea, cu multă nostalgie, a destinelor câtorva generații de antecesori ai săi care au trăit în ea de la începutul secolului XIX și până la sfârșitul secolului XX, pe care îi evocă cu venerație înainte de a răsuci pentru ultima oară cheia în ușa casei părintești.
O poveste superbă, construită ”în ramă”, scrisă extrem de meticulos dar neobositor și absolut fermecător, despre destine frânte, iubiri adulterine și apusul unei lumi care nu va mai fi niciodată la fel.
Afli astfel istoria superbei grecoaice Melina, văduva lui Costi Mavros, care se recăsătorește cu iresponsabilul Ienache Krețulescu. Afli apoi despre Agripina Vălescu care, după o relație adulteră cu Dinu Serafiotti, ajunge să se îndrăgostească de vărul lui, Ienache. După moartea Melinei, Agripina își va reface viața alături de Ienache , cei doi vor avea o fetiță, însă Agripina moare de tifos, iar frâiele gospodăriei vor fi preluate de micuța Ruxandra - Coana Luxița - bunica profesorului Șerban
Departe de a fi feminist, romanul este un elogiu adus femeilor puternice, cu stil, rafinament și foarte multă eleganță, care au știut să își gestioneze cu noblețe situațiile ingrate din viață și și-au pus pentru totdeauna amprenta atât asupra propriilor familii, cât si asupra generațiilor viitoare.
"Toți suntem datori cu-o moarte, asta știm cu toții, dar uităm că mai înainte suntem datori cu-o viață, și asta e mult mai greu."
September 27, 2018
Un alt fel de ramas bun...casei parintesti. Placuta si trista!
June 20, 2016
Un roman care merita citit în special pentru Frumusețea si meticulozitatea cu care Ileana Vulpescu creionează personajele și decorurile unui București colorat al secolului XIX .
O incursiune livrească în adâncurile relaționale ale tipologiei umane .
O incursiune livrească în adâncurile relaționale ale tipologiei umane .
June 24, 2021
Mi-a alinat insomniile premenopauzei
June 8, 2022
Un altfel de rămas bun…💖
“Cel mai de preț dar pe care ți-l poate face un om este o amintire frumoasă.”
“Toți suntem datori cu-o moarte, asta știm cu toții, dar uităm că mai înainte suntem datori cu-o viață, și asta este mult mai greu.”
“Cel mai de preț dar pe care ți-l poate face un om este o amintire frumoasă.”
“Toți suntem datori cu-o moarte, asta știm cu toții, dar uităm că mai înainte suntem datori cu-o viață, și asta este mult mai greu.”
July 23, 2025
O altă minunăție de scriere care face mai mult de 5 stele . Predomină aceleași valuri de tristețe feminină, Ileana chiar afirmă ca scrie fiindcă se supără, se-nfurie și nu vrea să scuipe și să spargă capete. E stăpână pe sentimente doar scriind. Și o face genial. Dacă vrei să înveți ce înseamnă viața, să trăiești alte și alte destine, ea e maestra.
June 23, 2021
Mai tot omul se simte-ndreptăţit, ba chiar obligat, când e să cumpere ceva, să-l umilească pe cel care vinde. (Observaţia nu se referă la cumpărător – aşa cum îl înţelege economia politică – şi nici la vânzătorul profesionist. Aici lucrurile se prezintă altfel: mai precis, chiar pe dos.) Aşa se-ntâmpla şi cu cucoana asta care cumpăra pe nimic o casă enormă, într-un cartier central şi liniştit, o casă care, în stare bună, s-ar fi vândut cu mai mult de zece ori preţul la care se-nţeleseseră.
— Dumneavoastră le-aţi mutat aicişa? întrebă cucoana, arătând din cap, cu tot dispreţul de care era-n stare, aragazul ce-ar fi trebuit să fie alb, butelia, masa de bucătărie cu faţă de marmură – marmura unei credenţe vândută mai de mult – şi bufetul imens, ca o faţadă de catedrală, aşezate-n partea stângă a verandei pe care scara de marmură porfirie o despărţea-n două.
— Aici sunt de ani de zile. Ai mei n-au mai avut loc în bucătărie!
— Mda! mormăi cucoana pe-un ton dubitativ, lăsându-se păgubaşă de-a-şi duce mai departe ancheta socială, că doar nu de asta venise.
— Vai, da' şi-acilea pică. Şi treapta asta-i desprinsă.
Din vocabularul cucoanei nu putea lipsi «vai»-ul obligatoriu în vocabularul mai tuturor indivizilor cu educaţie precară sau foarte mulţumiţi de sine, indivizi care, prin această exclamaţie, atât de expresivă, îşi manifestă surpriza încântată a descoperirii propriei persoane.
Cucoana găsea, la fiecare pas, câte-un cusur. Bărba-tu-său nu scotea o vorbă.
— Vai, da' dacă ştiam în ce hal e n-o cumpăram, vorbea ea fără adresă precisă.
De la o vreme profesorului Şerban i se făcu lehamite de observaţiile psihologice la care-i da imbold cucoana. De-o viaţă-ntreagă-i tot observa pe oameni şi, după ce-i stârneau curiozitatea un moment, pe urmă-l plictiseau, spunând mai toţi aceleaşi lucruri şi-aproape cu-aceleaşi cuvinte.
— Doamnă, înainte de-a cumpăra casa aţi văzut-o. Şi v-am vândut-o la preţul la care v-am vândut-o fiindcă este aşa cum este. Tonul fusese foarte rece.
— Bărbată-mio a văzut-o, că eu eram în refegé-n schimb de experienţă. El a vrut s-o luăm, că dacă era după mine… găseam eu altceva. Mai puneam niţei bani şi luam lucru ca lumea.
— Trebuia să vă puneţi de-acord înainte de-a face actele. Nu v-a silit nimeni.
— Dumneavoastră le-aţi mutat aicişa? întrebă cucoana, arătând din cap, cu tot dispreţul de care era-n stare, aragazul ce-ar fi trebuit să fie alb, butelia, masa de bucătărie cu faţă de marmură – marmura unei credenţe vândută mai de mult – şi bufetul imens, ca o faţadă de catedrală, aşezate-n partea stângă a verandei pe care scara de marmură porfirie o despărţea-n două.
— Aici sunt de ani de zile. Ai mei n-au mai avut loc în bucătărie!
— Mda! mormăi cucoana pe-un ton dubitativ, lăsându-se păgubaşă de-a-şi duce mai departe ancheta socială, că doar nu de asta venise.
— Vai, da' şi-acilea pică. Şi treapta asta-i desprinsă.
Din vocabularul cucoanei nu putea lipsi «vai»-ul obligatoriu în vocabularul mai tuturor indivizilor cu educaţie precară sau foarte mulţumiţi de sine, indivizi care, prin această exclamaţie, atât de expresivă, îşi manifestă surpriza încântată a descoperirii propriei persoane.
Cucoana găsea, la fiecare pas, câte-un cusur. Bărba-tu-său nu scotea o vorbă.
— Vai, da' dacă ştiam în ce hal e n-o cumpăram, vorbea ea fără adresă precisă.
De la o vreme profesorului Şerban i se făcu lehamite de observaţiile psihologice la care-i da imbold cucoana. De-o viaţă-ntreagă-i tot observa pe oameni şi, după ce-i stârneau curiozitatea un moment, pe urmă-l plictiseau, spunând mai toţi aceleaşi lucruri şi-aproape cu-aceleaşi cuvinte.
— Doamnă, înainte de-a cumpăra casa aţi văzut-o. Şi v-am vândut-o la preţul la care v-am vândut-o fiindcă este aşa cum este. Tonul fusese foarte rece.
— Bărbată-mio a văzut-o, că eu eram în refegé-n schimb de experienţă. El a vrut s-o luăm, că dacă era după mine… găseam eu altceva. Mai puneam niţei bani şi luam lucru ca lumea.
— Trebuia să vă puneţi de-acord înainte de-a face actele. Nu v-a silit nimeni.
August 5, 2019
O colectie de portrete de epoca, din care se disting mai ales femei puternice, ale caror trasaturi se contureaza prin prisma relatiilor familiale si sociale in care sunt prinse- de admirat, de compatimit sau de criticat, se intlanesc si se suprapun macar partial, influentandu-si vietile in mod direct sau indirect, prin intermediul barbatilor.
"Din felul tiranic şi acru în care se purtase kir Costi cu ea, Melina trăsese multe-nvăţături; cea mai preţioasă i se părea aceea de-a nu-ţi otrăvi semenii, vărsându-ţi asupra lor năduful, împroşcându-i cu bănuieli, tăindu-le bucuria cu veşnicul memento al zădărniciei, trăgându-le paharul de la gură când sunt însetaţi, sub motivarea că-ndată are să le fie din nou sete. Melina-nvăţase că nu trebuie să te boceşti toată ziua pentru că o dată ai să mori."
"Din felul tiranic şi acru în care se purtase kir Costi cu ea, Melina trăsese multe-nvăţături; cea mai preţioasă i se părea aceea de-a nu-ţi otrăvi semenii, vărsându-ţi asupra lor năduful, împroşcându-i cu bănuieli, tăindu-le bucuria cu veşnicul memento al zădărniciei, trăgându-le paharul de la gură când sunt însetaţi, sub motivarea că-ndată are să le fie din nou sete. Melina-nvăţase că nu trebuie să te boceşti toată ziua pentru că o dată ai să mori."
December 18, 2020
A fost asa de placut s-o citesc.
Molcoma, autohtona.
“ Toti suntem datori cu-o moarte, asta stim cu totii, dar uitam ca mai inainte suntem datori cu-o viata, si asta e mult mai greu”
Molcoma, autohtona.
“ Toti suntem datori cu-o moarte, asta stim cu totii, dar uitam ca mai inainte suntem datori cu-o viata, si asta e mult mai greu”
December 28, 2021
Sublim !!!Ileana Vulpescu este pansament pentru sufletul meu 💜
July 27, 2022
Superbă!
Displaying 1 - 12 of 12 reviews