What do you think?
Rate this book
Roșu, galben și albastru: roman
Un roman interesant, dinamic, cu subînţelesuri şi, pe alocuri, extrem de actual, scris de poetul simbolist Ion Minulescu în 1924. De la primele rânduri cititorul înţelege că urmează să citească un roman bine realizat.
Romanul lui Ion Minulescu e actual, pune aceleaşi probleme pe care le avem şi acum.
„Românii nu au nici un interes să facă revoluţie. S-o ştii de la mine. Ruşii au făcut-o, fiindcă le era necesară. Românii au avut totdeauna un stăpân şi nu s-au încântat niciodată de perspecti¬va unui "sat fără câini". Că stăpânii noştri s-au schimbat de-a lungul veacurilor, asta e treaba istoricilor şi a fanteziei noastre naţionale. Noi vrem să ne păstram regele şi guvernul şi suntem gata să-i apărăm până la ultima picătură de sânge.”
Roşu, galben şi albastru nu sunt doar cele trei culori de pe drapelul naţional sau titlul romanului. Minulescu are uşurinţa pe care doar un mare scriitor o poate avea să picteze cu cele trei culori o scenă de gelozie:
„Amanta prietenului meu, a mea şi a căpitanului, se făcuse galbenă ca mijlocul drapelului naţional. Celelalte două culori ni le rezervase, probabil, una mie şi una lui Toto.”
„Roşu, galben şi albastru” nu e doar o critică acidă a societăţii româneşti din primul război mondial, e şi un vis frumos pe care ar trebui să-l avem fiecare dintre noi:
„Cei care trăiesc admirând numai trecutul, dispar fără să poată lăsa după ei ceva demn de admirat... şi să nu uităm că dato¬ria noastră, înainte de toate, este să devenim strămoşii urmaşilor noştri de mâine...”
Romanul lui Ion Minulescu e actual, pune aceleaşi probleme pe care le avem şi acum.
„Românii nu au nici un interes să facă revoluţie. S-o ştii de la mine. Ruşii au făcut-o, fiindcă le era necesară. Românii au avut totdeauna un stăpân şi nu s-au încântat niciodată de perspecti¬va unui "sat fără câini". Că stăpânii noştri s-au schimbat de-a lungul veacurilor, asta e treaba istoricilor şi a fanteziei noastre naţionale. Noi vrem să ne păstram regele şi guvernul şi suntem gata să-i apărăm până la ultima picătură de sânge.”
Roşu, galben şi albastru nu sunt doar cele trei culori de pe drapelul naţional sau titlul romanului. Minulescu are uşurinţa pe care doar un mare scriitor o poate avea să picteze cu cele trei culori o scenă de gelozie:
„Amanta prietenului meu, a mea şi a căpitanului, se făcuse galbenă ca mijlocul drapelului naţional. Celelalte două culori ni le rezervase, probabil, una mie şi una lui Toto.”
„Roşu, galben şi albastru” nu e doar o critică acidă a societăţii româneşti din primul război mondial, e şi un vis frumos pe care ar trebui să-l avem fiecare dintre noi:
„Cei care trăiesc admirând numai trecutul, dispar fără să poată lăsa după ei ceva demn de admirat... şi să nu uităm că dato¬ria noastră, înainte de toate, este să devenim strămoşii urmaşilor noştri de mâine...”
- GenresRomanian Literature
146 pages, Paperback
First published January 1, 1924
2 people are currently reading
19 people want to read
About the author
Ion Minulescu
62 books44 followersRO: Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureşti - d. 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Născut la Bucureşti, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti; şi-a dat bacalaureatul în 1899 la un pension particular din Bucureşti, "Brânză şi Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toţi", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanţele pentru mai târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai târziu" (1908) şi în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum şi a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării memoriei părinţilor ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când soţii Minulescu se refugiază la Iaşi. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măşti de bronz şi lampioane de porţelan" (1920).
Un an mai târziu, Minulescu îşi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).
În 1924 apare romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieţii româneşti". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste "Revista celorlaţi" şi "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.
EN: Ion Minulescu (January 6, 1881 – April 11, 1944) was a Romanian avant-garde poet, novelist, short story writer, journalist, literary critic, and playwright. Often publishing his works under the pseudonyms I. M. Nirvan and Koh-i-Noor (the latter being derived from the famous diamond), he journeyed to Paris
Născut la Bucureşti, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti; şi-a dat bacalaureatul în 1899 la un pension particular din Bucureşti, "Brânză şi Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toţi", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanţele pentru mai târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai târziu" (1908) şi în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum şi a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării memoriei părinţilor ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când soţii Minulescu se refugiază la Iaşi. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măşti de bronz şi lampioane de porţelan" (1920).
Un an mai târziu, Minulescu îşi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).
În 1924 apare romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieţii româneşti". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste "Revista celorlaţi" şi "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.
EN: Ion Minulescu (January 6, 1881 – April 11, 1944) was a Romanian avant-garde poet, novelist, short story writer, journalist, literary critic, and playwright. Often publishing his works under the pseudonyms I. M. Nirvan and Koh-i-Noor (the latter being derived from the famous diamond), he journeyed to Paris
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
February 11, 2021
O carte foarte reusita despre un antierou (care ramane constant in josnicie si lasitate), si supravietuirea lui previzibila si comica in timpul Primului Razboi Mondial. Interesante sunt cateva pasaje ale autorului scrise acum aproape 100 de ani:
"Ruşii părăsiseră frontul şi se împrăştiaseră prin ţara necotropită încă de duşman, ca să propăvăduiască frăţia între oameni şi binefacerile alcoolului de nouăzeci de grade, cu care noul regim democrat voia să egalizeze drepturile omului şi circumvoluţiunile creierului."
"Actul al treilea se petrece în pragul umanităţii de mâine, adică în plin întuneric. Pe scenă nu se zăreşte nimic decât o coroană regală, un fotoliu ministerial, un mandat parlamentar care acoperă, cu prestanţa lui, un alt "mandat de aducere", un titlu definitiv al unei asociaţii pe acţiuni, un om mascat ţinând în mâna dreaptă Vacuum Cleaner, iar în mâna stângă o oală de noapte şi trei abecedare pentru uzul celor trei figuri mai reprezentative din trecutul, prezentul şi viitorul României..."
"Ruşii părăsiseră frontul şi se împrăştiaseră prin ţara necotropită încă de duşman, ca să propăvăduiască frăţia între oameni şi binefacerile alcoolului de nouăzeci de grade, cu care noul regim democrat voia să egalizeze drepturile omului şi circumvoluţiunile creierului."
"Actul al treilea se petrece în pragul umanităţii de mâine, adică în plin întuneric. Pe scenă nu se zăreşte nimic decât o coroană regală, un fotoliu ministerial, un mandat parlamentar care acoperă, cu prestanţa lui, un alt "mandat de aducere", un titlu definitiv al unei asociaţii pe acţiuni, un om mascat ţinând în mâna dreaptă Vacuum Cleaner, iar în mâna stângă o oală de noapte şi trei abecedare pentru uzul celor trei figuri mai reprezentative din trecutul, prezentul şi viitorul României..."
January 2, 2025
O carte surprinzător de bună!
Ion Minulescu ne aduce un personaj dubios - un intelectual laș și afemeiat, care însă povestește cu haz întâmplările din Primul Război Mondial, lașitatea multora și contextul istoric haotic. O carte mult mai bună decât tot ce ni s-a predat la școală despre acel război. Ba chiar, o oglindă foarte sinceră înspre trecut, un trecut cu bine, cu rău, cu penibil, cu eroic și cu multă dorință... de dragoste trupească.
Ion Minulescu ne aduce un personaj dubios - un intelectual laș și afemeiat, care însă povestește cu haz întâmplările din Primul Război Mondial, lașitatea multora și contextul istoric haotic. O carte mult mai bună decât tot ce ni s-a predat la școală despre acel război. Ba chiar, o oglindă foarte sinceră înspre trecut, un trecut cu bine, cu rău, cu penibil, cu eroic și cu multă dorință... de dragoste trupească.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews