Fără instrucțiuni de folosire

by Ioana Burtea

Eseuri despre căutările și bagajele unei mileniale.

„Poveștile personale pot fi o cheie către sufletele oamenilor, așa înțelegem lucruri despre lume, povestindu-ne viețile și experiențele“, spune Ioana Burtea spre finalul cărții, iar în fraza aceasta e așezat (o parte din) adevărul pe care-l conține între copertele sale. Căci, scriind despre sine, autoarea scrie (și) despre umanitatea din și dintre noi, despre drumul pe care îl parcurgem în căutările noastre, despre provocările, obstacolele, alegerile și relațiile care ne dau sens, despre imperfecțiunea vieților noastre, pe care le primim Fără instrucțiuni de folosire, fără garanții, fără perioade de valabilitate. Cum ne împăcăm cu toate acestea, cum ne vindecăm și cum mergem înainte?

„Ceea ce vei citi nu e o carte de sfaturi și cu siguranță nu e o colecție de amintiri sau niște pagini de jurnal. Sunt povești spuse în preajma vârstei de 30 ani, o primă bornă esențială în care ne spunem cine suntem, cum am ajuns aici și cum mergem mai departe. Astfel, Ioana Burtea închide o etapă și dă sens unor momente: abuzului, istoriei familiei și locului din care vine, relației cu mama, acelei relații definitorii din facultate, prieteniilor, locurilor de muncă prin care a trecut.

Sunt povești adevărate din România ultimilor 30 de ani și, dacă au o putere de universalitate, e pentru că Ioana înțelege rolul unei eseiste: de a se folosi de propria viață pentru a spune ceva despre viețile tuturor.“
Cristian Lupșa

„Prin eseurile sale personale, prin poveștile care ne fac oameni, ca să-l parafrazez pe Jonathan Gottschall, prin experiențele eclectice, prin interferențele culturale și observațiile fine sociale, prin empatie și prin suferință, prin viziune, vulnerabilitate, acumulare, ritm și stil, Ioana Burtea umple un gol în literatura non-ficțională română contemporană. Nu-mi rămâne decât să te invit să faci cunoștință cu acest debut curajos, extraordinar, de care aveam nevoie fără să știm.“
Eli Bădică

Genres: Nonfiction

292 pages, Paperback

Published September 15, 2023

About the author

Ioana Burtea a terminat Jurnalismul în Marea Britanie, unde a absolvit și un master de Scriere Creativă (non-ficțiune). Lucrează de 15 ani în presă, trecând de la cotidiene la reviste lunare sau trimestriale de jurnalism narativ. Și-a început cariera la agenția Mediafax din București și a scris timp de peste 7 ani la DoR (Decât o Revistă). A colaborat cu publicații ca Europe & Me, New Eastern Europe, Balkan Insight și Washington Post. Ioana a scris despre subiecte sociale și politice, iar o perioadă le-a acoperit pe cele din sistemele de ordine publică, respectiv de justiție. Materialele ei din domeniul justiției au fost nominalizate de două ori în cadrul Premiilor Superscrieri, în 2018 și 2019. În 2018, a devenit fellow al Balkan Investigative Reporting Network. În 2021, a câștigat Premiul I la Premiile Superscrieri, categoria Portret, pentru eseul Vorbesc. Ca să nu știu doar eu.

Reviews

[Gabriela Pistol · Rating 5 out of 5]

Știam că va fi o carte de 5* pentru mine dinainte de-a o cumpăra. Dinainte de a vedea că citisem deja trei dintre cele șase eseuri în DOR.
Pentru că mi-a fost clar, acum câțiva ani (nu mai știu câți), când am citit-o prima oară pe Ioana Burtea, că e jurnalista mea preferată. Că poate scrie ca nimeni altcineva - puternic, echilibrat, clar și acut - despre lucrurile pe care vreau eu să le citesc.

[Laura Frunza · Rating 5 out of 5]

Am început cartea asta chiar atunci când am primit-o, după ce a apărut. Era să mi se ardă ciorba pe foc, așa de absorbita am fost de lectura ei. Dar acel prim capitol m-a afectat mai mult decât credeam și am lăsat-o deoparte o vreme, simțeam că nu pot s-o duc. Apoi mi-am zis: dacă Ioana a putut să supraviețuiască și să și scrie despre asta, atunci poți și tu s-o citești. Și a fost, pur și simplu, uimitoare, cea mai bună carte românească pe care am citit-o în ceva timp și spun asta bazându-mă pe emoții, pe ce am simțit eu când am citit-o, pentru că nu-mi asum nici pe departe veleități de critic literar.

Cartea asta e ca un pumn în stomac. O citești și te doare și totuși n-o lași din mână. Mi-a plăcut foarte mult și mi-e oarecum ciudat să spun că mi-a plăcut o carte despre abuz, despre traume emoționale, despre pierderi, despre relații eșuate, burnout profesional și depresie. Ce poate să-ți placă la o asemenea carte? Păi poate să-ți placă felul în care e scrisă, cu o luciditate tăioasă, fără eufemisme. Felul în care autoarea scormonește, analizează, documentează și redă traumele prin care a trecut, punându-le în context fără ca acest context să pară o justificare. Mi-au plăcut trimiterile diverse la studii și cărți, care te fac să vrei să afli mai multe, felul în care a redat modul în care noi, femeile, găsim mereu justificări bărbaților/șefilor pentru a le scuza comportamentele, uneori din teama de ei, alteori din teama de singurătate/eșec profesional.

Citind cum a început relația ei cu Răzvan mi-am adus aminte o chestie pe care nu mai știu unde am citit-o: ceea ce te-a deranjat cel mai mult la începutul relației e ceea ce va duce la finalul ei, până la urmă. Ioana avea nevoie de un protector și Răzvan n-a fost acela.

Scena de la înmormântarea mamei ei m-a făcut să plâng și să râd în același timp, a fost atât de autentică și în același timp atât de ireală, încât am crezut fiecare cuvânt.
Mi-au plăcut paginile dedicate prieteniei din grupul ei de fete, eu cred în prietenia feminină, dar acolo e alt nivel, e acel "la bine și la rău" adevărat care începe să devină din ce în ce mai rar în societatea în care trăim. M-am bucurat pentru ea că a avut parte de așa ceva, că a avut și raze de soare în perioade foarte grele.

Am citit cartea, pe alocuri, ca pe un roman, sperând într-un fel de happy-end, dar neașteptându-mă la el, conștientă că citesc memorii și nu ficțiune, dar dorindu-mi din inimă lucruri bune pentru Ioana, după toate suferințele, frământările, dezamăgirile și căutările din viața ei de până acum.

Am fotografiat și subliniat o grămadă de citate, sper să am timp să le transcriu când voi publica recenzia pe blog, dar ele sunt doar o mică parte din câtă înțelepciune găsești în cartea asta. Fără să-și fi propus neapărat, a scris o carte motivațională, o carte self-help despre relații, despre etica și epuizarea profesională, despre relațiile de familie și cele cu prietenii, o carte despre tinerețe și intensitatea trăirilor ei, despre reușită și eșec, despre vindecare și maturizare. Nu cred că Ioana și-a propus să dea sfaturi cuiva, dar nu poți citi cartea ei fără să absorbi toate învățămintele pe care un om atât de trecut prin viață la doar 38 de ani are să ți le transmită.

Chiar mă gandeam la un moment dat, comparându-mă pe mine la 23 de ani, de o naivitate înfiorătoare, abia terminând facultatea și plecând în lume din confortul de acasă de la părinți, și Ioana cea de 23 de ani, care trăise deja cât pentru zece vieți, că n-are cum să nu te impresioneze povestea ei de viață și, mai presus de toate, curajul colosal de care a avut nevoie pentru a o publica.
Un debut excepțional, din punctul meu de vedere

[Sinziana (cititorisme) · Rating 5 out of 5]

una dintre cele mai bune carti din literatura romana contemporana citite in ultima vreme, un roman format de fapt din eseuri profunde & dureroase & sincere & vindecatoare prin insusi gradul de revelatie,,

pentru mine s-a simtit ca o discutie cu o versiune a mea mai matura, mai inteleapta & mai blanda cu propriile neajunsuri.

un volum despre moarte, abuz, mental health issues, dar si despre puterea pe care ti-o ofera un grup de sprijin, despre nevoia de interactiune si atingere umana, despre capacitatea fiecarui individ de a-si depasi traumele (sau macar de a le integra)

[Io Nuca · Rating 5 out of 5]

Clar e cartea anului pentru mine.

[Mina H · Rating 5 out of 5]

nu o cunosc pe Ioana, dar citindu-i cartea am descoperit ca avem atât de multe lucruri în comun, cred ca mi-ar lua 20 de pagini sa ii scriu tot ce simt ca aș vrea sa ii transmit acum.

[Ioana Raluca · Rating 5 out of 5]

O carte pe care n-am vrut să o termin, deși a trebuit. Singurul lucru care i-a lipsit a fost că s-a terminat.

[Mihaela Popovici · Rating 5 out of 5]

Nu ne naștem cu o instrucțiune despre cum să ne trăim viața, cum să tăiem ceapă să nu ne lăcrimeze ochii, cum să ne lecuim inima frântă sau cum zâmbim atunci când ne doare.


Viața nu vine la pachet cu soluțiile pentru traumele din copilărie, pentru prieteniile stricate, pentru momentele în care strigi în pernă de durere. Nu ne arată cum să iubim, cum să plângem și ce să simțim când NU trebuie să simțim.


Multe de scris despre tema asta, multe de zis despre egouri ascunse, educate de părinți absenți, susținute de prieteni din adolescență. Un terci de trăiri în care nu e neapărat să faci ordine.


Asta mi-a transmis Ioana Burtea cu eseurile ei personale… extrem de personale și vulnerabile. Și-a pus bucăți de suflet pe tava, în formă de protest, cu scop de terapie, sau pur și simplu pentru că a simțit că o poate face. Și îi mulțumesc pentru asta!

[Iuliana Suzan · Rating 5 out of 5]

Musai de citit la 20+ ani, dar si de revenit asupra ei la 30+. Simti criza varstei de 30 ani? E cartea potrivita sa-ti dai seama ca nu exista ‘criza’, e viata … in care asa se explica trairile. Cartea nu este reprezentata si nu se rezuma doar la ‘experientele de la 30 de ani’; atinge subiecte precum abuzul sexual si psihologic in familie, cancerul, pierderea familiei, stima de sine, valoarea umana, prieteniile, relatia copil-parinte, mediul academic, job ul. Atinge enervant de multe puncte care ne trigarruiesc in viata de zi cu zi.

[teotoh · Rating 5 out of 5]

intră la cărțile alea de căpătâi, pe care la car după mine oriunde m-aș muta
mulțumesc.

[Madalina · Rating 4 out of 5]

Cred in continuarea ca "Vorbesc, ca să nu știu doar eu" e unul dintre cele mai tulburătoare texte scrise în limba română. M-am reîntâlnit in volum și cu "Ultima mostenitoare" și "Totul se așază, baby". Asa cum spune și autoarea, scriind despre ea din toate unghiurile (din unghere și de pe la fereastră), scrie despre cum suntem, mai strâmb sau mai drept, unii cu alții, unele cu altele și tot așa. O serie de povestiri dun care răzbate forța unei femei care s-a maturizat în România și Europa anilor când încă mulți dintre nou erau optimiști că absurdul cotidian avea șanse reale de a fi reparat. #decitit

[Tora · Rating 5 out of 5]

Când am aflat despre cartea asta dintr-un interviu radiofonic, nu mă așteptam la impactul emoțional pe care avea să îl aibă. Mi s-a părut mișto titlul și premisa în sine, fiind o colecție de eseuri tip storytelling.

A fost o călătorie, greu de suportat pe alocuri, în și din viața Ioanei, despre o femeie în România, ambiții, abuzuri, traume, prietenia dintre femei (descrisă atât de sincer), crize existențiale și de personalitate, obstacole, tipologii relaționale, tipare toxice și dorința de mai mult/mai bine. Să nu uităm de doza de queerness.

Singurul lucru de menționat este ca ultimul eseu pare tărăgănat, probabil datorita faptului că încearcă să cuprindă două perioade diferite de viață, legate în mare de premisa acceptării eșecurilor și conștientizării tiparelor.

În rest, iubescador. Mi-a făcut bine.

[Julia · Rating 5 out of 5]

Gândurile curg organic, lectura ușoară și bine structurată. Poveștile împărțite în roluri din viața fiecărei persoane de 30 de ani: copilărie, relații, prietenii, job și multă introspecție.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Cum zice și subtitlul, e o colecție de căutări personale. Având aproximativ aceeași vârstă și trăind în aceleași vremuri cu autoarea, pot spune că mă bucur să regăsesc o perspectivă a femeii mileniale din România, cu toate problemele și provocările presupuse de această realitate. Ioana își descoase prieteniile, relațiile (more or less) eșuate, familia și problemele de acolo, și într-o proporție mare, cariera și modul în care își înțelegea job-urile ca pe misiuni personale. Într-un spațiu mental cețos și adesea stăpânit de haos, se regăsesc experiențe tulburătoare, cu abuzuri, cu frământări și răni care revin periodic la suprafață. Dar vestea bună e că Ioana e o luptătoare și descoperi, treptat, că își găsește mereu forța să meargă mai departe, își găsește curajul să ia inițiative profesionale, lucrează la sine, își menține prieteniile și în general devine mai puternică. Arcul textului o duce spre final către o poziție evident mai bună, în care se înțelege pe sine și se acceptă, fără a mai căuta să se definească sau să se valideze din exterior, din alți oameni sau din munca ei. Se simte permanent cum Ioana evoluează, și e absolut firesc să o urmezi și să te bucuri pentru ea, după fiecare pagină.

[Veev · Rating 3 out of 5]

-„Dinamica e mereu individualizată, situația ta în viață trebuie să fie rezultatul alegerilor pe care le-ai făcut, deci nimeni nu are de ce să empatizeze cu tine, cu atât mai puțin să te ajute, dacă eșuezi", amintește aceeași Sarah Jaffe în 'Work Won't Love You Back'.

-M-a amuzat - și enervat - când oamenii vorbeau despre relațiile lor de prietenie sau de cuplu în termeni de „ce-o fi, o fi, să lăsam lucrurile să curgă natural". Nimic de contrazis aici, dacă ne referim la un pârâu. Dar dacă te referi la o relație de la care vrei longevitate și singura ta intenție e să privești evoluția „naturală" a acesteia de pe margine, teoria mea e că o să privești o moarte rapidă. lubirea chiar e o decizie. Nu știu de unde am învățat noi lecția asta - poate de la familii, poate văzând parcursul altor relații, poate din propriile greșeli, poate tot din Sex and the City. Important e că insistăm.

- Când ți s-a spus, din copilărie, că valoarea ta e corelată cu rezultatele la școală sau la muncă, iar traumele te lasă în căutare de validări, cum îți construiești un sine în afară lor?

- Concizia era nu doar apreciată, ci tatuată pe creier.

- Punem multă presiune pe prietenii în societatea noastră, mai ales pe cea între femei.
De când eram mică, prieteniile între fete erau fie ridicate pe un piedestal - trebuie să ne avem că surorile etc. -, fie trivializate pentru că „fetele mereu se ceartă", „fetele nu sunt loiale", „fetelor le place drama" și tot ce mai auzeam în jurul nostru, de multe ori de la băieți și bărbați aproape mândri să fie motivul intrigii într-un grup de prietene. Când o prietenie între femei esuează, ajunge să fie că o despărțire. Cu toate astea, am fost programată să pun prietenia înaintea intereselor amoroase. Așa procedaseră și mama, și bunica, născute în generații care au văzut valoare în clădirea unei comunități într-o lume în care femeile nu aveau mult sprijin. Așa m-au instruit și personajele din Sex and the City. De altfel, am simit pe pielea mea că stabilitatea și longevitatea prieteniei între femei sunt mai mari, cel puțin la începutul vieții, decât ale unei relații amoroase.

- Privesc în sus și e negru - nicio stea, nicio luna. Metaforele proaste despre întunecimea vieții nu mă ocolesc. Acum vreo doi ani a apărut și filmul ăla cu Kirsten Dunst, The Virgin Suicides, în care o fată e întrebată de un doctor ce motive poate avea să-și dorească moartea la 13 ani. „În mod evident, doctore, n-ați fost niciodată o fată de 13 ani".

- Corpurile noastre sunt un conglomerat ciudat de zone și demarcări. O vecină în vârstă îmi spusese, când aveam vreo 6 ani, să primesc afecțiunea celor din jur, dar să nu las pe nimeni în afară de persoană iubită să mă sărute pe gură sau pe frunte. „Unele gesturi sunt intime", spunea. Dar dacă te pupi cu cineva pe obraz, nu e mare lucru. Dacă te atinge cineva pe umăr, la fel. Poate e un pic neplăcut dacă nu sunteți apropiați, dar nu e agresiunea supremă. Câțiva centimetri mai jos de claviculă sau de buric, totul se schimbă: relația dintre persoane, raportarea la sine și la dezirabilitate, la sex, la încredere, la oportunități de fericire.
Acei centimetri au despărțit, în cazul meu, o viață sănătoasă de una chinuită.

[Nicoleta-Letiția · Rating 5 out of 5]

Prin acest volum, Ioana Burtea reușește să adauge o piesă în puzzle-ul vieții cititorului. Autoarea, curajoasă și sinceră, povestește despre ceea cum a fost abuzată și a găsit familia pe care o căuta printre prieteni, despre cum a muncit, a suferit și s-a regăsit profesional. Cele menționate sunt doar câteva dintre subiectele abordate, iar eseurile sunt infuzate cu maximă franchețe.

Pe mine această carte m-a găsit în momentul potrivit, acum fiind în așteptarea diplomei de licență și schițându-mi planurile pentru viitor. Experiențele împărtășite în această carte, deși nu sunt instrucțiuni, mi-au confirmat unele viziuni pe care le am, dar și mi-au inspirat câteva noi.

Aveți aici câteva idei extrase de mine din aceste eseuri fenomenale:
1. Uneori evenimentele vieții te vor lovi ca un bolovan. Tu asta nu vei putea controla mereu, în schimb vei putea face alegeri care te vor ajuta să miști bolovanii.
2. E ok să ceri ajutor și e ok să mergi la terapeut dacă ai nevoie. Cu toții trebuie să fim auziți.
3. "Eu am ascultat-o pe mama și am ajuns s-o învinovățesc. Fă ce vrei și asumă-ți".
Ia-o uneori pe calea greșită, ea te poate aduce la destinații mai frumoase decât alea la care visai.
4. Niciodată să nu te reții și să nu te întorci acolo unde ești nefericit/ă.
5. Valoarea ta nu se rezumă la studii și job. Trebuie să lucrezi, dar nu uita că ești mai mult decât atât și trebuie să reușești să trăiești.

Astea sunt doar câteva dintre ideile notate și sunt sigură că fiecare cititor ar vedea această carte diferit, descoperind alte sfaturi decât cele deduse de mine acum. Cert e faptul că aceste eseuri sunt un must read, un sprijin și o apropiere de o femeie, jurnalistă și autoare a cărei numele de familie trebuie scris cu majuscule. ;)

[catinca.ciornei · Rating 4 out of 5]

Autoarea m-a facut sa ma simt adulta, si nu stiu cum sa iau asta. Sunt doar 3 ani intre '88-ul ei si '85-ul meu, dar generatia a schimbat foaia. Multiculturala, traind Europa si fizic si intelectual (Ioana a studiat si in alte tari europene, a lucrat in Rep. Moldova), parte a comunitatii creative, femeie tanara activa social, implicata si expusa, cu vigoare si zvac, scriitoarea ne plimba prin viata ei si ne arata fatete, intrepretari de ganduri si situatii. E hiper-locvace, ca prietenul care poate intoarce o situatie pe n-spe parti; e introspecta si are instrumente ascutite de analiza, ea insasi recunoaste cutuma terapiei peste structura omului citit. Ne plimba sensibil dar abil prin familia ei, prin Bucurestiul anilor 2008-2020 (care e intr-o oarecare masura Romania urbana a perioadei), prin tarele si temele adolescentei tarzii sau maturitatii tinere. Am apreciat mult lentila prin care imi permite sa vad lumea; imi e atat de familiara, ca femeie romanca de varsta apropiata, si totusi extrem de diferita. Iar primul eseu, despre experienta ei proprie cu abuzul sexual in familie, aproape a taiat in carne vie; e un text separat de restul, arde de puternic ce e, e scris bine pentru ca e simtit (si gandit) cu toata fiinta. E un clivaj cu restul, cumva nu iti inchipui ca lava din primul eseu se toarna in tanara devenirilor din urmatoarele; dar efectul de intreg functioneaza, ne arata pe toti in oglinda, cu catastrofe indesate in vieti altminteri dramatic obisnuite. Mi-a placut volumul, sper sa imbatranim impreuna, eu citind si Ioana Burtea scriind in continuare.

[Ghica · Rating 5 out of 5]

Acum câțiva ani, am descoperit la @decatorevista niște eseuri pe care le-am devorat. "Totul se așază, baby" și "Vorbesc. Ca să nu știu doar eu" m-au ajutat să trec peste cea mai grea perioadă a vieții mele, care s-a întins pe vreo doi ani, timp în care un deces, un fail profesional, o pandemie și un eșec personal m-au făcut să mă întreb serios ce sens are totul. Pe atunci, nu știam cine este Ioana Burtea, dar aveam să aflu că este persoana care a reușit să mă salveze.
Au trecut ani de atunci, iar recent am găsit aceste eseuri în cartea ei, "Fără instrucțiuni de folosire". Am citit-o cu o apăsare care m-a lăsat fără aer, pentru că este despre abuzuri, lipsa încrederii, joburi toxice, prietenii în care nu te regăsești sau, din contră, pe care le porți cu tine toată viața, iubiri care se întind pe ani de zile, doar ca să constați că ți-au rămas mici. Este despre legături de familie, lipsa comunicării, moșteniri cu care nu știi ce să faci - avem nevoie de oameni, lucrurile nu îți pot oferi alinare, mult dor și regăsirea de sine după lungi căutări.
Și uite-așa, câte o carte, câte un om, câte o poveste îmi amintesc că, dacă nu mai ai dor în tine, e ca și cum nu ai exista. O să adaug cartea Ioanei în topul poveștilor care îți arată că viața este făcută să simți și că, dacă ai noroc, desigur, nu mori din asta.

[Olga]

În "Fără instrucțiuni de folosire" vei citi despre evenimente cu impact major și definitoriu petrecute până la vârsta de 30 de ani a Ioanei Burtea. Despre navigarea și procesarea lor.

Despre felul în care viața te forțează să te adaptezi, să îți cultivi reziliența.
Despre cum existența unui grup de suport, uneori cuplat și cu terapia, e esențial pentru a putea ieși teafar/ă la celălalt capăt al tunelului întunecat. You can't do it all on your own.

Confesiunile personale și drumul care e de făcut până la ele, mi se par interesante de citit și de observat. Sunt povești care fac apel la umanitatea din noi și cu care, pe alocuri, putem rezona mulți dintre noi.

Dacă ar fi să aleg, cel mai mult mi-au plăcut eseurile despre grupul ei de prietene și cel despre parcursul din școală și carieră.

Dar scriitura e chef's kiss overall și toate eseurile o să își lase o amprentă asupra ta. Mă bucur că Ioana Burtea și-a găsit locul la o editură și sper să îi mai văd numele tipărit și pe alte cărți în viitor.

[Raluca Stoica · Rating 4 out of 5]

Deși eram familiară cu câteva dintre eseuri încă din paginile DOR, m-am bucurat să le recitesc ca parte dintr-un întreg. Cu atât mai mult a contat sinceritatea Ioanei din fiecare pasaj, fie că reconstruia sentimente trecute sau reflecta la Ioana din momentul scrierii.

Premisa cărții este una de care avem nevoie, în special într-o perioadă dominată de life coaches și gurus pregătiți să ne convingă că orice mister al vieții poate fi elucidat în ,,7 pași simpli''. Știi, deci, încă de la început că Ioana nu își va asuma poziția salvatorului, ba chiar va veni fără instrucțiuni de folosire. În schimb, te va lăsa să îi descoperi viața, cu toate vulnerabilitățile și incertitudinile ei.

Pentru mine, acceptarea etapelor de trial and error ca părți inevitabile din viața mea a reprezentat mereu o provocare. Așa că o admir pe Ioana pentru curajul de a-și înțelege și accepta etapele și - poate cel mai important - de a le folosi nu ca pe un manual de DOs and DON'Ts, ci ca pe un mod de a se conecta cu cititorul.

[Alexandra Dragomir · Rating 5 out of 5]

„Fără instrucțiuni de folosire” de Ioana Burtea oferă o explorare profundă a psihologiei unei generații aflate în căutarea identității și a sensului. Cartea funcționează ca un proces de introspecție, analizând teme esențiale precum traumele personale, relațiile cu ceilalți, pierderea și procesul de vindecare emoțională.

Autoarea aduce în prim-plan influența relațiilor familiale, asupra dezvoltării emoționale și psihologice. Prin reflectarea asupra trecutului și a dinamicilor familiale, sunt evidențiate modul în care rănile și bagajele emoționale sunt transmise între generații. În același timp, abordează subiecte dificile precum abuzul și rușinea, evidențiind impactul lor asupra felului în care ne construim identitatea.

Stilul direct și vulnerabil al Ioanei Burtea oferă cititorului o perspectivă autentică asupra luptei interioare și a procesului de acceptare de sine. Cartea devine un instrument de reflecție, subliniind că, deși viața este haotică și imprevizibilă, învățăm să o navigăm prin introspecție, reziliență și relațiile autentice cu ceilalți.

[geeorgi · Rating 2 out of 5]

Parti din carte mi-au placut- unele chiar foarte mult! -Mergem inainte, Ultima mostenitoare, Aici stopam artistic, faptul ca nu a fost relatat totul intr-o cronologie perfecta, ci mai degraba doar la final am pus cap la cap mai multe bucatele din Ioana ca sa formeze un tot unitar.

Ce nu mi-a placut? RAZVAN. Prea mult Razvan. Prea multa atentie explicatiilor prin care toate aceste tipare de comportament provin din trauma, toate greselile din viata provin din traumele copilariei, toate dificultatile la fel, din cauza traumelor. Este ok sa faci alegeri gresite fara sa dai vina la nesfarsit pe aceleasi lucruri. Mergea un terapeut mai bun 😀😀😀 As fi vrut sa aflu si sa simt mai multe despre interiorul Ioanei, cum se vede pe ea, cum s-a simtit in momente importante care sunt mentionate in carte. Pe alocuri s-a simtit ca o simpla insiruire de intamplari si olimipada de referinte culturale din anii 2000.

[Diana Golo · Rating 4 out of 5]

A fost o carte ușor de citit. Autoarea asează cuvintele într-o manieră foarte personală care te îndemnă să tot citești. Mi s-a părut incredibil cum s-a deschis în această carte. Din toate eseurile ai ceva de învățat și la final, după multe dintre ele, rămâi cu acel oau. Sunt foarte multe subiecte grele în carte și sunt convinsă că nu i-a fost ușor să le așterne pe hârtie.

Am ales să ofer 4 stele din simplul fapt că mi-ar fi plăcut pe alocuri să dezvolte mai mult, să aflu mai multe. De aceea, mi-ar plăcea foarte multe să existe și o a doua carte în care să sublinieze procesul ei terapeutic, relația queer în care se află etc.

În concluzie, e o carte prin care ea vorbește cu sufletul și ne amintește că viața chiar nu ne oferă instrucțiuni de folosire. Trebuie să ne dăm noi seama de ele și e perfect în regulă.

[Anitta Pelin · Rating 5 out of 5]

M-am îndrăgostit de scriitura Ioanei Burtea de prin 2020, când am citit eseul “Vorbesc. Ca să nu știu doar eu”. M-a impresionat și inspirat curajul de a scrie despre evenimente neplăcute din viața ei. M-a motivat să scriu, ca să nu știu doar eu, și, poate, voit sau nevoit, mi-am format propriul stil de scris citindu-i poveștile (ei și ale colegilor din DoR).

“Fără instrucțiuni de folosire” vorbește despre curaj, putere, durere, prietenie, iubire și muncă. Este un volum pe care l-am “consumat” uneori rapid, uneori cu calm, dar care m-a încurajat.

Și cred, așa cum spune Cristian Lupșa în “Cuvânt înainte - O invitație”, “Ioana înțelege rolul unei eseiste: de a se folosi de propria viață pentru a spune ceva despre viețile tuturor.”

[Sofi · Rating 5 out of 5]

Prima dată m-am întâlnit cu scriitura Ioanei Burtea în DOR și m-a cutremurat cum a plonjat în profunzimile sufletului ei și a scris articolul ,,Vorbesc. Ca să nu știu doar eu". De atunci am citit tot ce avea semnătura ei în revistă. Romanul de față este o colecție de eseuri care surprind diverse aspecte din viața autoarei, pentru ca în final să ofere o imagine de ansamblu a vieții sale și a provocărilor pe care le-a depășit. Rămâne pentru mine o inspirație și rezonez cu multe dintre ideile ei, ca milenială, dar și ca perfecționistă care a luptat cu burnout-ul mult timp. Consider că e necesară partea a doua a cărții, vreau să văd ce se mai întâmplă.

[Pop Ariana · Rating 4 out of 5]

Autoarea isi expune trairile placute si mai putin placute intr o lectura la care avem si noi acces. Niste amintiri si traume pe care le a impartit cu noi, aratandu ne ca nu mereu stim tot despre o persoana chiar daca ne e apropiata. Textul de le coperta "eseuri despre cautarile si bagajele unei mileniale" descrie perfect acest volum si ma bucur sa vad ca se abordeaza si astfel de teme, avem nevoie de mai mult carti in acest gen.
recomand maxim, un must read fie ca treci prin asa zisa criza de 30 de ani, fie ca mai ai pana acolo si te pregatesti pentru ceea ce e mai rau fie ca ai trecut de aceasta
kiss love✨️

[Narcisa-Cristina Huhulea · Rating 4 out of 5]

Vreau să apreciez vulnerabilitatea Ioanei și curajul pe care l-a avut pentru tot ce a scris în cartea asta. Mulțumesc! M-am simțit trecută prin o călătorie cu pilde, alături de sentimentul de siguranță că nu avem totul figured out și că această călătorie poate fi cum vrei tu sau cum te duce viața. Important este să accepți că din unele lucruri învățăm ceva, din altele vom învăța la timpul potrivit. Am plâns, am râs, m-am îngrijorat și șocat alături de fiecare experiență a Ioanei. Mi-ar fi plăcut să înțeleg mai multe despre abilitățile dezvoltate pentru a-și depăși traumele și schemele. Însă, cred că mesajul a ajuns așa cum și atât cât trebuia. Abia aștept și alte scrieri 💛

[Noi pe cine citim? · Rating 5 out of 5]

Ai impartasit ceva foarte traumatizant unui prieten si apoi te-ai simtit mai bine? De aici porneste Ioana Burtea in cartea sa. Este o carte care te face sa-ti inclestezi maxilarul des, dar care iti arata ca trebuie sa facem ceva, ca avem nevoie de politici mai bune cand vine vorba de abuzul sexual si de implicare din partea barbatilor. Ca nu trebuie sa ne imaginam ca victima va deveni mai puternica din cauza a ceea ce-a indurat, ci trebuie sa fim furiosi.

E si o carte perfect scrisa. Ma gandesc des la ea.

[Andreea Resit · Rating 5 out of 5]

Cartea asta? Pffff, cartea asta! Ah, cartea asta… m-a facut sa pot, cumva, sa tai o bucățică din mine, sa o prefac in puiul de om de 8 ani și să mă uit la ea, sa o mângâi, sa o cred!!!!! Sa o iau în brațe! Să îi ofer pentru prima dată sentimentul de siguranță! Cartea asta m-a băgat în autohipnoza și mi-a trântit în față o oglindă către trecut, însă cu înțelepciunea de acum! Ioana, mulțumesc pentru ca TU AI CREZUT,prin cartea asta, în toate traumele noastre și le-ai validat! Mulțumesc! O scriitură desăvârșită! Onorata ca te-am citit!

[Casiana]

Oameni buni, citiți cartea asta! Nu aveți ce regreta la final.

Deși cred că puterea cărții stă în primul eseu (Vorbesc. Ca să nu știu doar eu), eu sunt absolut vrăjită de Totul se așază, baby. Este eseul meu de suflet. Poate una dintre cele mai sincere și complete povești de atașament pe care le-am citit vreodată și singura poveste fără happy end care nu mă întristează, ci mă face să înțeleg că nu putem păstra totul pentru totdeauna.

Am scris mai multe aici: https://asasunt.eu/fara-instructiuni-...

[Adelina Bratu · Rating 5 out of 5]

Revista DoR am descoperit-o si indragit-o prin Ioana, prin articolul ei publicat in 2015, "Mergem inainte" pe care pana in prezent cred ca l-am citit de cel putin 3 ori. Are un fel de a scrie care m-a impresionat profund, iar cand am aflat ca urma sa apara cartea, am asteptat-o ca pe painea calda. Simt ca iti ofera de toate cartea aceasta. Povesti despre radacini, povesti despre sine, povesti despre cautari si transformari. Din punctul meu de vedere este o carte completa.