Partea lor de adevăr

by Lavinia Betea

1. Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu - Convorbiri
2. Maurer și lumea de ieri - Mărturii despre stalinizarea României
3. Convorbiri neterminate cu Corneliu Manescu

La vremea primei lor apariţii, între 1995 şi 2001, dialogurile Laviniei Betea cu foştii lideri comunişti au produs o surpriză iritantă : nu aduceau nici biografie romanţată, nici dezvăluiri suculente, nici pocăinţă pentru contribuţia la dezastrul naţional. Ştiinţele politice aproximau încă în România statutul unor asemenea mărturii : nici cercetare, nici teorie, nici pură istorie orală. Astăzi e limpede că aceste convorbiri sînt printre rarele piese documentare de cert interes în orice studiu despre politicienii « roşii » de la noi.

648 pages, Mass Market Paperback

First published January 1, 2008

Reviews

[Horia Bura · Rating 5 out of 5]

Lavinia Betea a redefinit, prin aceste 3 interviuri-fluviu, reunite într-un singur volum la reeditare, investigația de istorie orală și metoda interviului în captarea impresiilor personale ale unor foști importanți actanți ai regimului comunist. Oricine interesat de istoria orală, întreprinsă prin interviuri și cercetare biografică, ar trebui să ia lecții de la acest intervievator, întotdeauna pregătit cu informații de background istoric, multe dintre ele culese direct din arhive, și, desigur, cu cele mai pertinente și interesante întrebări.

Cât despre partea cealaltă, intervievații au o anumită lejeritate (mai ales Maurer) în formularea răspunsurilor, care privesc evenimente petrecute cu zeci de ani în urmă față de momentul dialogului. Firește, subiectivismul fiecăruia este implicit, aidoma și tentativele mai mult sau mai puțin reușite în a-și justifica participarea la anumite evenimente mai puțin onorante pentru ei. După lectura atentă a volumului, pot să încerc o caracterizare succintă a fiecăruia. Așadar:

Alexandru Bârlădeanu pare un bătrân vulpoi, uns cu toate alifiile, conștient de superioritatea sa intelectuală în raport cu cei despre care vorbește, atent la a-și „coafa” rolurile politice pe care le-a avut.

Ion Gheorghe Maurer este ca un nonagenar aristocrat francez, încă extrem de îngrijit și atent la ținuta-i fizică, care-ți creează permanent senzația că știe mult mai multe decât spune, că n-are niciun regret pentru absolut nimic (poate, cel mult, pentru „nășirea” lui Ceaușescu în calitate de succesor al lui Dej) și că, fiind conștient de superioritatea-i intelectuală și managerială, deși a trăit foarte mult, puține lucruri (inclusiv oameni cunoscuți) l-au impresionat/marcat cu adevărat.

Corneliu Mănescu este în rolul unui perfect gentleman englez, la început oarecum reticent în a accepta propunerea doamnei Betea, dar, pe parcurs, el devine conștient de oportunitatea unică pe care o are de a lăsa un fel de moștenire viitorimii prin mărturiile sale. În consecință, se deschide treptat și devine din ce în ce mai interesat de sensul și rostul acestui dialog. Dintre cei trei, Mănescu este cel mai interesat și talentat în a surprinde anumite trăsături fizice și psihologice ale celor despre care vorbește, precum și cel care pare (pare!) cel mai sincer, măcăr prin faptul că-și exprimă surprinderea ingenuă (mai mult decât ceilalți doi) atunci când intervievatorul îi relevă anumite detalii legate de istoria partidului din ilegalitate/din anii comunizării țării sau chiar din propria istorie pe care el nu le cunoștea.

În concluzie, inițiativa și inspirația Laviniei Betea au fost mai mult decât lăudabile, din ele rezultând o veritabilă „comoară” a istoriei orale de la noi, deosebit de importantă și relevantă pentru înțelegerea măcar a unei părți din mecanismele de gândire și rememorare - chiar dacă diacronice și subiective - ale unor personalități care au reprezentat, cândva, România la cel mai înalt nivel.

[Ovidiu Bold · Rating 5 out of 5]

Revelatoare, din foarte multe privinte.