Sebastian, ceilalți și-un cîine

by Mihai Radu

Sebastian este burlac, functionar la primarie, scriitor aspirant si potential infractor. Gratiela e mama, sotie inselata, prezentatoare TV si incearca o afacere in agricultura eco. Vietile celor doi se intersecteaza de mai multe ori, in cele mai neasteptate moduri, dar intre ei nu pare sa se infiripe o relatie cu adevarat serioasa. El este prins intre problemele cu legea, un tata singur si morocanos, un catel bolnav pe care nici macar nu si l-a dorit si pornirea aproape compulsiva de a analiza orice detaliu din viata lui, ajungand deseori la concluzii absurde. Ea isi imparte cu greu timpul intre cariera si fiica, incercand in acelasi timp sa uite o casnicie in ruine, ceea ce se va dovedi foarte dificil. Povestile lor, impreuna cu cele ale parintilor, ale prietenilor si ale colegilor se reunesc in Sebastian, ceilalti si-un caine, o carte despre temerile personale care trebuie sa fie depasite, despre aspiratii si nereusite, despre dragostea neimplinita si viata reala ce nu se potriveste niciodata cu fanteziile tineretii.

Genres: Romanian Literature

384 pages, Paperback

First published March 1, 2014

About the author

Mihai Radu (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este jurnalist la săptămânalul Cațavencii și scrie pentru emisiunea Starea Nației. După volumul de proză scurtă Hobby și alte povestiri, apărut în 2009, a publicat, împreună cu Simona Tache, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (2013) și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor (2015). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Sebastian, ceilalți și-un câine (2014), Extraconjugal (2017, 2018) și Contaminare (2019).

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

3,75 stelute 😊

Desi nu mi-a placut mai deloc de Sebastian, personajele secundare au fost foarte interesante, iar povestea m-a prins foarte usor.

"[...] Rusinea insa, ca o forma cronica de nuditate, nu a disparut niciodata, chiar daca s-a transformat in timp intr-o specie de agresivitate si de lucruri care nu se spun, dar pe care ea totusi a inceput sa le spuna, o rautate gratuita pe care a intins-o in jurul sau ca pe un gard electric."

[Bookaholic]

Zece motive pentru care trebuie să citești Sebastian, ceilalți și-un cîine de Mihai Radu
De Mihai Radu este puțin probabil să nu fi auzit, dar haide totuși să-i fac o prezentare sumară, pentru orice eventualitate: se spune că este absolvent de filosofie (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași), că are 36 de ani și că este jurnalist la Cațavencii (și nu numai), că a publicat, împreună cu Simona Tache, volumul Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (dacă tot ești aici, poți citi și-un interviu simpatic cu cei doi) – un mix din rubrica Bătăi în dialog - și, individual, o carte subțirică de proză scurtă - Hobby și alte povestiri, Editura Vremea, 2009 (pe care eu una n-am citit-o încă dar, grație romanului Sebastian, ceilalți și-un cîine, sigur merg la ea și-o descos puțin). Așadar, personajul în cauză se ocupă intens cu scrisul (și gânditul).

Bun, acum că ne-am lămurit cu datele autorului, vom trece (în curând) la subiectul arzător al zilei: de ce trebuie să-l citești pe Mihai Radu și, implicit, pe-al său Sebastian, ceilalți și-un cîine (publicat anul acesta, la sfârșitul lui martie, la Editura Polirom)?

Mai întâi de toate, o rugăminte: orice scriu eu în rândurile care urmează poate fi egal cu zero pentru tine, se poate să nu te convingă deloc, ba chiar să-ți displacă, dar, pe cuvânt de bookaholic, cartea asta merită citită. Fie și pentru a te întoarce aici și a-mi da în cap c-un comentariu. Te provoc :) .

Apoi, pentru că nu vreau să abuzez de timpul tău, dar și pentru că-mi plac cifrele rotunde (psihanalizați, vă rog) voi da doar zece motive și îi rog pe ceilalți care citesc materialul acesta și au citit și cartea lui Mihai Radu să completeze cuminți lista în comentarii.

Gata, purcedem la drum, într-o ordine aleatorie.

Trebuie să citești Sebastian, ceilalți și-un cîine pentru că:

1. este o carte scrisă de un autor get beget. Adică nu am mai văzut debut în roman atât de bun (sau nu-mi amintesc eu acum): e scrisă cu venă dintr-aia specială de scriitor, cu jocuri și întortocheri, cu narațiune controlată, cu descrieri minuțioase, cu stil și instinct, cu sare și piper și ce condimente mai vreți voi, cu monologuri extrem de faine, cu forța de-a te lovi în moalele capului sau de a-ți așterne un zâmbet tâmp pe față. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/zece-motive-...)

[Anca · Rating 3 out of 5]

Imi place mult cum scrie Mihai Radu (i-am citit si celelalte 2 romane), dar acest roman mi-a scos peri albi. Pe cat de mult mi-a placut inceputul romanului, episodul in care Sebastian il adopta pe Pip (genial), pe atat de tare m-a plictisit spre final, m-a agresat cu vulgaritatea si m-a enervat de-a dreptul cu finalul.
Am apreciat la inceput reteta - luam o expresie, folosim unul dintre cuvintele ei cu un alt sens si apoi divagam 3 pagini pe marginea a ceea ce a iesit. Comparatiile sunt surprinzatoare si spumoase la inceput, dar apoi prin folosirea repetata devin cliseice si obositoare. Spre sfarsit nici n-am mai putut sa fiu cu adevarat atenta la ele.
Sebastian e un personaj cu care nu am putut sa empatizez deloc, singurul moment in care m-a miscat a fost cel din copilarie...in rest nu am putut sa apreciez mediocritatea in care se scalda, desi este citit si ii intuiesc potentialul, m-au agresat de-a dreptul scenele despre sex (2 pagini jumatate oda masturbarii, really??) iar modul in care evolueaza personajul catre finalul cartii este de neinteles pentru mine. Pare un proces de degradare, sa vrei sa scrii despre altii ca sa nu scrii despre tine...Dar cel mai tare mi-a displacut finalul deschis, in care nimic nu s-a rezolvat.
Avand in vedere ca am citit si urmatoarele 2 carti, ma bucur ca vad un progres la acest autor, Contaminare este mult mai buna, desi avem si acolo un fel de Sebastian caruia nu ii vad rolul in poveste, dar macar are alte elemente care mentin treaz interesul...

[Cristina Frîncu · Rating 3 out of 5]

Știi cum e romanul ăsta? E ca un pumn în ficat pe care nu știi de ce-l primești.

http://hyperliteratura.ro/sebastian-c...

[Catalina N. Gal · Rating 4 out of 5]

Cartea ne spune povestea unui angajat plictisit de slujba sa, care in ciuda blazarii se simte cu musca pe caciula din pricina a ceva ce a facut. Mustrat de constiinta, sau asteptand consecintele, traieste cu boala unui caine si relatii trecatoare cu oamenii din jurul sau.

Tema cartii mi-a parut a fi vinovatia. De la vinovat pentru pauzele de la job, la vinovatia fata de un caine bolnav si un tata care comunica greu, Seba devine tot mai paranoic in legatura cu viata sa. E intr-un moment de cotitura, care ii strica putin normalitatea: în afară de submarine atomice şi celule stem, în Ghencea găseşti cam orice amenajat la parterul unui bloc.

Citești perspectiva poetico realist brutalista a unui bărbat, angajat la primăria sectorului 4, asa cum în „Tot ce i-am promis tatalui meu” citești perspectiva poetico realist brutalista a unei femei bolnave de cancer. Și dacă la ea citești divagatii despre feminitate, la el citești cum la servici colegul se uita la filme porno pana actrita e acoperita de sp888srma. Iar aici treci printr-o zi de luni la primarie și in viata lui Sebastian, asa cum in Oameni mari treci prin ziua de luni a unei profesoare.

Legat de societate prin ceea ce societatea poate face pentru el (chit ca e si o imagine care sa il scoata din amorteala), Seba ezita in a face orice. De fapt, dialogul este din punctul lui de vedere si metaforele, comparatiile si descrierile abunda: ”Ca mai ce ? Dar a coborît din metrou la staţia Crîngaşi, lăsînd comparaţiile în urmă cum lasă un suporter stelist pe Ghencea cojile de seminţe.”

Undeva pe la pagina 100 așteptam să se întâmple mai multa acțiune, dar ma-am împiedicat de noi metafore, descrieri si asocieri, cam cum faci când vrei sa ajungi la final dar parcursul e plin de garduri , căci cursa e cu obstacole. Deși intrigata de Sebastian initial și apoi de Mirela, femeia din partea a doua, din cap 3 m-a pierdut putin autorul, cu o partida de poker vulgara, apoi un traseu pe la c*rve si alte intamplari din care mi-a mai adus ceva zâmbete întâmplarea cu catelul din titlu.

Pana la urma intamplarea care da startul tresaririlor lui Sebastian Davidescu se rezolva fara prea mult tam tam, iar deznodamantul e unul sec: Hai noroc ! Pentru oameni mari, pentru oameni care ştiu ce vor şi care pot să decidă singuri.

[Oana · Rating 5 out of 5]

Cred cu tărie că este cel mai bun roman românesc al unui autor contemporan pe care l-am citit. Mai vreau! (Mihai Radu, se aude?)

http://tiranha.wordpress.com/2014/04/...

[Marius Indrieş · Rating 3 out of 5]

sad book is sad.
brutal-in-your-face-book is good.

[Iosiv Basarab · Rating 3 out of 5]

somehow disappointing book by an author from whom I've read better stuff about a loser whose mind goes awry and several loose ends

[Lore · Rating 3 out of 5]

E prima data cand citesc Mihai Radu, dar cu siguranta nu va fi si ultima. M-a impresionat de-a lungul cartii, desi inceputul nu a fost prea grozav. Mi s-a parut un pic dificil la inceput, pentru ca te trezesti citind despre niște personaje pe care nici nu le-a indrodus. Si citești tot mai departe, crezand ca iti va oferi mai multe detalii și abia după o pagină jumate înțelegi cine e Sandu sau Smaranda. Or this is just me, ca-mi place sa stiu de la inceput ce reprezinta personajul, daca e "the good guy or the bad guy".

Comparațiile din carte sunt ridicol de amuzante si mi-au placut extrem.