Le Rêve des forêts

La saga d'Argyre #1

by Gérard Klein

Chirurgii planetari este un roman science fiction scris de Gérard Klein sub pseudonimul Gilles d'Argyre. Cartea a fost revizuită și reeditată în 1987, sub titlul Le rêve des forets, traducerea românească fiind făcută după această ediție.

Georges Beyle este un reprezentat al Pământului trimis pe Marte pentru a susține proiectul de terraformare al acestei planete. Proiectul, conceput de climaticianul Archim Noroit, este combătut de Marele Consiliu al planetei Marte, format din membrii unor vechi familii. Acest consiliu este condus de Jon d'Argyre, care se teme că își va pierde privilegiile dobândite de generații. Fără ca el să o știe, fiica lui, Gena, îl susține pe Archim, de care este îndrăgostit.

Genres: Science Fiction

251 pages, Kindle Edition

First published January 1, 1987

About the author

Gérard Klein (born 1937), known also as Gilles , is a French science fiction writer with sociological entrenamiento.

He is the editor of the prestigious science fiction series Ailleurs et Demain published by Robert Laffont and of the Le Livre de Poche science-fiction imprint.

In his novella Les virus ne parlent pas ("The viruses do not speak"), he imagines that viruses have created all living beings in the same fashion that human beings have created computers, and for the same reason: to improve their efficiency.

Gérard Klein used the pseudonym "Gilles d'Argyre" for his novels published by Editions Fleuve Noir for their series Anticipation.

Several of his novels were published in translation by DAW Books in the United States.

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Când accidentul surveni, copterul tocmai survola extremitatea Mării Sirenum. Cu o clipă înainte, marile sale pale transparente loveau aerul rarefiat al lui Marte cu un foşnet mătăsos de hârtie boţită. Zbura la o altitudine de trei sute de metri, iar pilotul, atent la denivelările solului, neglijase supravegherea afişajelor fixate pe sferă. Apoi indicatoarele au luat‑o razna. Totuşi, vântul era slab. Cerul liniştit oferea vederii acea culoare de un albastru întunecat care caracterizează orizontul marţian la aceste latitudini. Colinele, care mărgineau Marea Sirenum la sud, se detaşau clare pe câmpia roşie. Nici un nor de nisip nu plutea peste deşert.
Pilotul nu reacţionă decât atunci când în căşti auzi un ţiuit. Sub parbriz clipiră câteva cadrane roşii. Aparatul pierdea înălţime. Palele lui imense, la fel de uşoare ca şi elitrele insectelor terestre, începură să vibreze. Oscila nesigur de sprijinul său, în aerul rarefiat. Reflexele lui Archim Noroit i‑au salvat viaţa. Copterele sunt aparate sigure, însă aerul de pe Marte nu iartă. Este atât de rarefiat încât doar navele care dispunând de o suprafaţă portantă considerabilă şi de o viteză ridicată, se pot menţine în el. Atunci când palele mari ale unui copter încetează să se mai învârtească şi să bată aerul, asemenea aripilor unei păsări colibri, accidentul este aproape întotdeauna fatal. Iar fragilitatea lor, datorită uşurimii, lasă puţină libertate de mişcare în regim de motor.
Noroit debreie maşina aproape instantaneu, evitând ruperea şi prăbuşirea de la trei sute de metri. Apăsând pe un buton, scindă copterul în două părţi. Cea mai grea, conţinând motorul şi echipamentul, căzu ca un bolovan. Sfera se deschise asemenea unei flori şi cele trei cochilii irizate alunecară mai încet către sol. Legat de scaun, asemenea unei marionete, pilotul rămase suspendat de palele care îşi încetaseră bătaia şi se învârteau nebuneşte. Îşi aranjă masca ce‑i acoperea întregul chip, inspiră oxigen din răsputeri, se desprinse de scaun şi se legănă la capătul suspantelor care‑l mai legau încă de velatură, a cărei cădere se încetinise în chip considerabil.

[John JJJJJJJJ · Rating 4 out of 5]

Bien meilleure que Mars la Rouge, de Kim Stanley Robinson. Voilà la première phrase qui m'est venu à l'esprit. Certains diront que l'œuvre de Robinson est plus complexe. Oui, mais plus complexe ne signifie pas meilleure.

L’histoire se déroule sur Mars, colonie terrienne devenue autonome. Le personnage central, Archim Noroit, est un climaticien visionnaire qui imagine un projet fou : transformer la planète rouge en un monde vivant et verdoyant, comme la Terre. Mais tout le monde n’est pas d’accord avec lui. Ce projet suscite des tensions : la Terre soutient l’idée, tandis que Mars la rejette, craignant une perte d’identité et d’autonomie.

Gérard Klein mêle poésie, tension et vision écologique. Une réflexion subtile sur le pouvoir des idées face aux résistances du monde.