“E învelitã într-un prosop mare, câteva picaturi de apă îi zvâcnesc pe picioare, pe gât. Mi-e sete. În sfârșit ce, întreb. Mã gândesc la peștii invizibili care trăiesc în stropii de apă de pe genunchi. Peștii invizibili de duș. O ciudățenie.
...
Întind mâna spre ea, apuc doar prosopul. E plin de pești invizibili uciși. Peștii invizibili uciși miros a cremă de corp.”