Eyes wide open discussion

Surpriza, surpriza... Am gasit cititor neinfricat interesant sa citeasca Ulise cu mine. Daca mai vrea cineva sa ni se alature mie si lui Razvan sau daca ati citit deja cartea si simtiti nevoia sa o injurati sau sa-i oferiti putina dragoste, va invit sa participati la discutie.

Xandra wrote: "Surpriza, surpriza... Am gasit cititor neinfricat interesant sa citeasca Ulise cu mine. Daca mai vrea cineva sa ni se alature mie si lui Razvan sau daca ati citit deja cartea si simtiti nevoia sa o..."

Bang, bang, I am in!
Am comentat doar ca sa imi apara viitoarele comentarii in feed. :D

Mai, daca ma luminati si pe mine cat de grava e treaba oate ma alatur. Ca nu am gasit o descriere care sa imi zica ceva cum trebe despre carte.

Eu sunt pe la pagina 150 si, inainte de a comenta mai in detaliu, o sa fac cateva observatii. Ulise se petrece intr-o singura zi, 16 iunie 1904, in Dublin, si urmareste in principal doua personaje - Stephen Dedalus si, mai apoi, Leopold Bloom - si obiceiurile lor zilnice. Evident, nu e o carte ce pune accentul pe actiune, as putea spune ca mai nimic nu se intampla, motiv pentru care ar putea fi considerata plictisitoare. Dar nu e! E plina de umor, aluzii, glumite, e impecabil scrisa si e construita inteligent, ca o paralela la Odiseea lui Homer.

Ideal ar fi ca inainte de citi Ulise sa fi citit A Portrait of the Artist as a Young Man si Dubliners, Odiseea lui Homer si Hamlet al lui Shakespeare. De asemenea, in timpul lecturii, e interesant de urmarit miscarile personajelor pe o harta a Dublinului.

Ioi... lipsa actiunii ma omoara, iar cartile pomenite... nu le-am citit. Dar o sa o iau ca pe o provocare asa ca de indata ce termin cu sesiunea... ma pun pe carte!
Mersi :D si spor la citit

Citind Ulise - pag 9-54

Studiu epigonic introductiv:

- De ce este înspăimântător Ulise? Pentru că este un roman care are note, de exemplu?
- de ce se insistă cu panica din jurul dificultății lui? Pentru că are foarte multe referințe, mult mai multe capete care au diferite intepretări și este extrem de personal. Astfel încât până și cei mai culți studioși de pe planetă nu-și pot da seama dacă, nu cumva, o oarecare propoziție a lui Joyce nu este, de fapt, altceva decât o simplă amintire de-a lui din copilărie. Lucrul dracului, nu?
- Ce cultură trebuie să ai ca să poți pricepe Ulise? Pentru primele 50 de pagini? Cel puțin DEX-ul, minimum de ore petrecute pe facebook, cel puțin 50 de lecturi în genul cărților scrise de, cel puțin, scriitorii ruși, la alegere, Camus, Sartre, Dante, Homer, ceva spicuiri din Nietzsche și, neapărat, cultura băutului de bere în stil irlandez. Puțin mai mult habar despre istoria Irlandei nu ar strica. Ba dimpotrivă, ar fi precum mucegaiul de pe brânză. Gustul se discută aici și de data asta.
- Cât este de greu Ulise? Primele 50 de pagini? Ca o plimbare pe o faleză după o ceartă cu niște prieteni care nu ți-s prieteni, plimbare care se termină cu o enumerare constantă de ghicitori cu dificultăți medii către foarte grele.
- Se recomandă citirea lui Ulise? După primele 50 de pagini pot să-ți spun categoric că NU dacă ai ajuns să mă întrebi, pe mine sau în general, acest lucru. Ulise NU TREBUIE citit! Ulise se citește doar dacă se vrea și din proprie iniațivă, inițiativă adesea simpatică dar, sunt sigur, de cele mai multe ori stupidă.

Impresii epigonice, pe când se citeau cele 50 de pagini, agasate de întreruperi cochete, fum de țigară și diavoli neterminați:

- Notele de la sfârșitul cărții sunt utile. Dar îți răpesc plăcerea lecturii. Nu știu voi, dar eu nu reușesc să nu citesc notele care apar într-o carte. Orice carte. Chiar dacă mă duc la ele abia după câteva pagini, întotdeauna citesc notele. Din nefericire explicațiile sunt atât de complexe încât îți pot semăna panică în suflet și sentimentul de inutilitate te poate lovi în moalele capului precum tăblia mesei care-ți stă în cale când dai să te ridic după ce ai cules tacâmul căzut pe jos. Dar tot răul spre bine - încetul cu încetul te pregătești pentru companionul care o să te ajute să înțelegi, într-un final, Ulise de James Joyce
- Acțiunea cărții. Lucruri se întâmplă în aceste 50 de pagini. Știi diminețile pe care le petreci cu prietenii la micul dejun după ce ai tras un chef cu o seară înainte? Ei bine, dacă ai scrie cuvânt cu cuvânt tot ce gândești atunci, ți-ar ieși și ție 50 de pagini de Ulise. Eh, ceea ce ai scris tu înmulțește cu 1000, 1000 fiind IQ-ul și cultura lui Joyce - no offense.
- Scriitura. Deci, când unul zice: Privirea îi adăsta mohorâtă pe ghetele cu bot de lac lepădate de țap, nebeneinander. Număra încrețiturile pielii tăbăcite acolo unde piciorul altuia se ghemuise la căldură - și se referă, de fapt, la o pereche de papuci pe care i-a împrumutat de la un prieten, ori îți vine să-l trimiți în... pitpalac or devii fascinat. În concluzie, scriitura lui James Joyce din aceste prime 50 de pagini este o suită constantă de ghicitori care mai de care mai dificile.
- Da, aceste prime pagini abundă de blasfemii, adesea savuroase. Nu este indicat, totuși, să fie citit de vreun creștin habotnic. Nu de alta dar se poate trezi cu hainele în flăcări fără să știe de ce.

Aceasta a fost analiza primelor 50 de pagini citite după ce am băut două beri (o măsură necesară pare-mi-se) și scrisă la umbra norilor grei din privirea scrutătoare a unei neveste așteptânde la ora 01.00

Revin cât se poate de curând și cum reușeșc să descâlcesc ghemul Ariadnei de la mine din sufragerie în care m-am încâlcit mult prea tare.

:)

Xandra, preia legătura!

Razvan wrote: ....

M-ai foarte lamurit :|

Nu, acum serios: Merge mult pe autoanaliza personajului si de-astea? Multa descriere gen Balzac?

- O privire generala: Primele 51 de pagini constituie prima parte (din 3) din Ulise, centrata pe Stephen Dedalus, intors in Dublin din cauza mortii mamei, dupa un an petrecut ca student in Paris (mai multe despre copilaria si adolescenta lui Stephen in "Portretul artistului in tinerete"). Are trei episoade care corespund primelor trei capitole din Odiseea (Telemachus, Nestor, Proteus), in care il urmarim pe Stephen luand micul dejun, predand o lectie de istorie la o scoala de baieti unde lucreaza ca profesor si plimbandu-se pe plaja. Prietenos, nu?

- Razvan vorbeste de note. Nu stiu cum sta treaba cu notele. Editia mea isi cam supraapreciaza cititorii pentru ca e complet lipsita de lamuriri, chiar si din acelea elementare ca traducerea frazelor care apar in latina, franceza, italiana, greaca, etc. Da, etc, mai sunt si altele. Ulise e plin de referinte, e imposibil sa pricepi tot fara note, desi ele ingreuneaza lectura si, in general, le cam urasc (cred ca am ramas cu sechele de la "Patul lui Procust"). Varianta optima pentru mine e sa citesc un episod si, la final, o analiza a lui (sau mai multe…).

- Nu conteaza despre ce e Ulise sau cata actiune are. Zic "800 de pagini care descriu o singura zi", "rutina cotidiana", "stream of consciousness" si deja 99% din posibilii cititori casca sau isi indreapta privirea spre alte carti. Stiu, suna plictisitor. Nu te gandi la asta. Daca nu citesti tu insuti cateva pagini, n-ai cum sa-i intelegi farmecul.

- Scriitura: glorioasa. Joyce e un geniu. Enough said.

- Ca avertisment, personajele din prim-plan nu sunt mari fani dumnezeu. Discutiile/gandurile/referintele religioase abunda, religia fiind o piesa importanta in istoria Irlandei, dar sunt adesea cinice/critice/blasfemitoare. Conteaza? Nu prea. Oamenii foarte religiosi oricum nu trec de primul episod (probabil nici macar de prima pagina care e o luare in ras a obiceiurilor liturgice) decat daca religiozitatea le e depasita de masochism.

- Am ras. Am ras mult pana acum, de multe ori in hohote. Chiar si atunci cand au un substrat deprimant, glumele reusesc sa amuze, pentru ca provin din cinism si raceala patologica, ca in cazul lui Mulligan care, referindu-se la Stephen, zice: "O, it's only Dedalus whose mother is beastly dead." Teatral, ilar, justificandu-si apoi atitudinea clinic, obiectiv. "And what is death, he asked, your mother's or yours or my own? You saw only your mother die. I see them pop off every day in the Mater and Richmond and cut up into tripes in the dissecting room. It's a beastly thing and nothing else. It simply doesn't matter."

- Pana acum, nimic vulgar. Inca astept fazele obscene trambitate si in zilele noastre de edituri in prezentarile defectuoase de pe copertile majoritatii editiilor.

- Cred ca sunt putin complet dependenta de Ulise. Ma trezesc dimineata cu emotie la gandul ca urmeaza sa mai citesc cateva pagini. Nu stiu ce o sa fac cand il termin. O sa fie un sevraj urat.

(Mai tin sa precizez ca sunt o amatoare. Citesc doar de placere, n-am planuri sa scriu carti si, dincolo de liceu, n-am avut nicio tangenta cu literatura. Zambiti. Daca mie imi place Ulise, exista speranta pentru oricine.)

@Xandra: In editia pe care o citesc eu si care este tradusa de Mircea Ivanescu, sunt multe note la finalul cartii care explica unele referiri ale lui Joyce. Sunt utile, desi rup firul lecturii. Oricum, un companion este foarte necesar, ca si la Curcubeul gravitatiei, pentru ca sunt extrem de multe "ghicitori" pe care, daca nu le intelegi, o sa ai impresia ca esti pacalit.
- moartea mamei lui Stephen si reactia sa imi aduc aminte de Strainul lui Camus, desi Stephen pare a fi indecis trairea durerii si razvratirea sa impotriva religiei si a regulilor sociale.

@Daiane: Balzac saracul nu ar fi reusit sa scrie asa cum scrie Joyce nici in 2 vieti. :) Asa cum am scris mai sus, Joyce se joaca cu tot ce tine de cuvinte. Foarte multe actiuni simple sunt transformate in "ghicitori" le zic eu pentru ca propozitiile construite pompos exprima, de exemplu, nimic altceva decat acte obisnuite precum urinarea in nisip. :)
Mie imi pare o lectura destul de dificila, cred ca cea mai dificila de pana acum, desi avand istoric de student la filosofie, sunt obisnuit cu astfel de lecturi extrem de capricioase. Eu nu o consider o carte accesibila oricui si face parte din acele carti pe care eu nu pot sa le recomand mai departe. Dar, poate ca Xandra are dreptate - daca ai vointa si o placere usor masochista de a-ti chinui uneori sinapsele, poti sa o razbati. Oricum, oricine se apuca de Ulise are nevoie de niscai bafta. Deci, iti urez bafta si rabdare si tutun! :)

Xandra wrote: "- O privire generala: Primele 51 de pagini constituie prima parte (din 3) din Ulise, centrata pe Stephen Dedalus, intors in Dublin din cauza mortii mamei, dupa un an petrecut ca student in Paris (..."

Xandra, ce companion citesti? Sau cate citesti? Sau te ajuti de vreunul?

Razvan wrote: "..."
Nu vreau sa crezi ca sunt superficiala (mai ales acum dupa ce ti-am citit si descrierea) pentru ca nu sunt, in primul rand, si pentru ca nici mie nu imi place superficialitatea. Ideea e ca inafara de John Buchan, Jane Austen, Giovanni Boccaccio, Henryk Sienkiewicz, Emily Bronte, putin Lev Tolstoi, si Romeo si Julieta a lui S. nu prea am avut lecturi de genul asta. Am incercat sa citesc Faust, dar am crezut ca mor dupa primele pagini si pentru mine cand primele 20 de pagini nu ma impresioneaza cu nimic... cartea nu merita atentia mea.

De obicei prefer lecturile usoare pentru ca ai mei se plang ca "pierd vremea" citind -sunt la fac. de mate info si astea doua "pasiuni" nu prea se impaca- si vreau sa termin rapid.

Apoi pe Balzac l-am pomenit pentru ca, tipul asta ma scoate din sarite cu descrierile lui. Am o imaginatie mai mult decat bogata asa ca nu am neoie de 30 de pagini in care sa mi se spuna cumm ii stateau volanasele rochiei si etc.

Apoi autoanaliza... singurele carti pe care nu le-am putut citi in liceu au fost ale lui Camil Petrescu si Cel mai iubit dintre pamanteni a lui M.P. si asta tocmai pentru ca ma scot din sarite acele personaje -eu le zic bolnave cu capul- care stau ore in sir si trec prin sita constiintei fiecare gest, actiune si chestiuta neinsemnata. Si nici nu cred ca sinuciderea- asa cum ni se spunea- e o dovada de putere si alte gogomanii.

Sunt foarte religioasa, dar thanks God, nu sunt nici catolica nici ortodoxa, deci remarcile din carte nu o sa ma atinga deloc :D

Apoi notele... prea rar le citesc. Nu prea imi place sa tot dau la finalul cartii si sa caut respectiva nota decat in cazul in care ma simt foarte... proasta.(in legatura cu aluzia/subiectul)

Dar cartea asta am de gand sa o iau ca pe o provocare. Aseara cand am vazut ca are 1062 de pagini m-am speriat. Dar m-ati facut sa astept si mai cu foc finalul sesiunii ca sa ma pot apuca de ea.

@Xandra mersi >:D< a mea e in engleza si nu are nici o nota de subsol, sper doar sa pricep ce citesc.

Cat despre scris...scriu, dar in nici un caz asa ceva. Sunt genul de persoana care face "äwww" si zambeste mereu... romantica incurabila :| deci e degeaba

Daiane wrote: "Razvan wrote: "..."
Nu vreau sa crezi ca sunt superficiala (mai ales acum dupa ce ti-am citit si descrierea) pentru ca nu sunt, in primul rand, si pentru ca nici mie nu imi place superficialitatea...."

:))))))
Sunt un ursuz, ce sa-i faci. Ce am scris si cum am scris tine strict de greutatea cartii despre care vorbim. Nicidecum despre capacitatea ta de a o putea intelege sau duce la bun sfarsit. Nu am vrut sa las impresia asta.
Sunt ferm convins ca aceasta carte nu este pentru oricine si ca nu trebuie sa fie citita de oricine la fel cum nu oricine o poate duce la bun sfarsit sau o poate savura (cred ca am mai spus asta... Doamne cat imi place sa ma aud vorbind :) ). Cat despre chinul sinapselor - ale mele fumega de-a dreptul cand il citesc si dupa ce termin o sesiune dedicata cartii adorm instantaneu :)
Daca ai simtit ca te-am catalogat drept superficiala, poti sa stai linistita ca asa ma simt si eu in fata acestui mastodont - sincer nu stiu cine nu s-ar simti superficial in fata acestui scriitor.
O razbate mizantropism din cuvintele mele dar nu trebuie sa o iei personal si nici sa te descurajezi daca iti doresti sa te infrupti din aceasta carte. Rautaciosi ca mine sunt si vor fi intotdeauna. Dar ti-i poti face prieteni usor. Si la fel de usor poti sa traiesti fara ei si fara remarcile lor malitioase. :)
Eu iti promit ca daca vei simti nevoia de indrumari in parcurgerea volumului si nici eu nu ma voi poticni, iti voi fi aliat, atat cat pot si cat ma duce mintea, bineinteles. :)

Razvan wrote: "..."
ca daca? nu apare tot mesajul :|

Nu.. mesajul era putin descurajator, dar cum ar fi fost daca de fiecare data cand cineva mi-o zis ca nu pot as fi renuntat? In rest, doar mi-ai deschis ochii.

Cat despre ce cred despre mine... sunt atelofoba. Asta spune totul :P Sau poate toti suntem putin...

Daiane wrote: "Nu.. mesajul era putin descurajator, dar cum ar fi fost daca de fiecare data cand cineva mi-o zis ca nu pot as fi renuntat? In rest, doar mi-ai deschis ochii.

Cat despre ce cred despre mine... sun..."

Am editat mesajul.

Eu spun sa ne rezumam la impresii despre roman pentru ca e un buddy read pana la urma si am impresia ca am cam divagat. :P

See ya in Dublin! :)

@Razvan Adevarat, imi cer scuze. Mersi, atunci :)

Razvan wrote: "Xandra, ce companion citesti? Sau cate citesti? Sau te ajuti de vreunul? "

@Razvan: Cartile invocate de obicei ca ajutor pentru Ulise sunt doua: Ulysses Annotated de Don Gifford (exhaustiva si aproape la fel de lunga ca Ulise) si The New Bloomsday Book: A Guide Through Ulysses. Eu o am pe cea din urma, mai scurta si, zic eu, mai buna, desi mai arunc o privire si pe site-ul asta care contine note adaptate dupa cele ale lui Don Gifford. In rest, inainte de a incepe un nou episod, ma uit pe cele doua scheme alcatuite de Joyce: Linati schema si Gilbert schema si, in timpul lecturii sau la finalul fiecarui episod (depinde de gradul de dificultate, Proteus mi-a dat ceva bataie de cap), citesc un rezumat a ceea ce s-a intamplat pana atunci (site-ul asta e foarte bun pentru asta, il recomand, descrie pas cu pas ce se petrece si apoi comenteza fiecare capitol; sau sparknotes).

Eu am gasit vreo patru carti dar nu am sa le citesc decat dupa ce termin cartea pentru ca vreau sa ma bucur de scriitura si abia dupa aia sa-mi bat capul cu profunzimile lui Joyce.
Asa am facut si cu Pynchon si mi se pare cea mai ok varianta pentru ca altfel risc sa ma afund mult prea mult si sa pierd esentialul :)

p. 55 – 115 Calypso, Lotus Eaters, Hades

Iar ora 8. Apare Leopold Bloom. Are o pisica (mkgnao!) si o nevasta voluptoasa si infidela. La micul dejun domnul Bloom mananca ficat (yum! inca nu se inventasera reclamele pentru mancatul sanatos), apoi petrece un timp pe toaleta citind o revista din care sacrifica o parte la final.

Il urmarim pe Bloom plimbandu-se prin Dublin. Bloom si cartoful lui norocos. Capul vorbitor al lui McCoy ii vorbeste despre recent decedatul Dignam, dar lui Bloom ii zboara privirea dupa femei sexy. Un nenorocit de tramvai ii blocheaza privelistea.

Bloom in biserica (bun loc de cunoscut femei) e savuros. Ah, crestini! Se bucura de painea sfanta ca de acadele. Un batran sforaie langa confesional. Apoi vin. E mai aristocratic. N-ar merge bere sau alta bautura. O tuleste repede cand popa se pregateste sa stranga donatii. Mai bine cumpara un sapun de lamaie. Next: baie publica. Priveste in apa " the dark tangled curls of his bush floating, floating hair of the stream around the limp father of thousands, a languid floating flower." Prea poetic ca sa fie vulgar.

Spre meleaguri mai macabre. Dublineri in drum spre cimitir. Vremea e "as uncertain as a child's bottom" (ha!). Sinucidere - tatal lui Bloom - trist. Moartea subita, cea mai buna moarte. Sa ingropam cadavrele in rosu inchis! Mortul, mort cum este, ajunge inaintea lui Bloom la propria-i inmormantare. Uite iar un popa. Cica Dignam se duce in rai. Zice asta tuturor. Plictisitoare meserie, dar trebuie sa spuna ceva. Despre practicalitatea ingroparii cadavrelor pe verticala si proprietatile lor fertilizante. Le-am putea vinde. "Every man his price. Well preserved fat corpse, gentleman, epicure, invaluable for fruit garden. A bargain." Rugaciuni pentru morti. "Hoping you're well and not in hell. Nice change of air. Out of the fryingpan of life into the fire of purgatory. " Ingropatul de viu. Telefoane in sicrie ca solutie. Mai buna incinerarea sau ingropatul in mare. Un sobolan gras si gri cauta. Nu conteaza cine esti, carne obisnuita pentru el.

Si altele.

[am scris azi pana la urma. insomnii.]