HaiBun Reading Challenge discussion

HaiBun Reading Challenge continuă și în septembrie. Am încheiat vara cu o carte controversată și ne trezim din „hibernarea” de vacanță cu o carte a unui autor clasic. Încă un pas în plus pentru a completa provocarea noastră care durează deja de 8 luni și care va mai continua încă 4.

Pentru luna septembrie am pregătit, conform tradiției, o listă de recomandări, asta în cazul în care n-ați depistat deja cartea care să vă scurteze serile de toamnă. Le găsiți aici: http://haibun.md/haibun-reading-chall...

Deadline-ul pentru lecturi este 30 septembrie.

P.S. Vă așteptăm cu mare drag!

Ce coincidență plăcută, chiar în septembrie am citit opera "Doamna Bovary" de Gustave Flaubert. Ohhhhh câtă tristețe acoperă această operă, e reprezentația perfectă a decăderii morale și a omului în genere. Chiar dacă la începutul operei e despre viața lui Charles, un medic, pe parcurs acțiunea se rotește din viziunea soției sale Emma Bovary. În timpul lecturii îmi amintea foarte mult despre cartea Anna Karenina de Tolstoy, deoarece ambele suferă din cauza misterioasei afecțiuni pe nume dragostea, însă compararea operelor pentru mine e dificilă pentru că Tolstoy abordează mai multe subiecte in Karenina și gama largă de personaje oferă mai multă familiarizare în universul său, dar să revenim asupra Emmei Bovary, e o visătoare, plictisită de viața casnică și dorește noi senzații ( da e perversă ) în carte ea este prezentată ca o roabă a biological urges ( probabil a necesităților sale biologice habar n-am dacă e traducerea perfectă). Partea negativă este ca opera se focusează doar pe viața Emmei, da chiar dacă ea reprezintă ideea operei, doream să cunosc și viața celorlalte personaje spre exemplu Charles intră în umbră atunci când începe suferinței Emmei și puțin se menționează despre el, tată-l Emmei la fel, probabil autorul nu a vrut să lungească prea mult opera sau din alte motive. Chiar dacă face parte din categoria literaturii clasice are tangență și cu categoria literaturii controversate, deoarece opera a fost interzisă pe motiv "ofensă adusă moralei publice", Flaubert a creat un nou concept bovarism care înseamnă o stare de insatisfacţie care caracterizează individualitatea unei persoane ce se crede altfel de cum este şi imită felul de a se comporta al altora (conform dex). Sper că nu am făcut prea multe spoilere :)

Tare fain, Gregory. Mulțam pentru cronică!

tot aminam cartea lui Moliere cu cele mai faimoase opere a lui Avarul, Tartuffe si Don Juan, si iata ca mi-ati dat un stimul sa o aleg anume pe ea de data aceasta. Ma duc sa descoper si eu cum scrie Moliere aista, mi-e rusine sa recunosc, dar este prima carte a lui care o citesc...

Eu l-as citi si reciti pe Albert Camus. Nu stiu cit e de clasic pentru voi, dar tot ce a scris, devine reflectie pentru mult timp si actual in orice timpuri. Pentru luna asta, recomand "Ciuma".
"Ciuma" este un roman alegoric. Continutul este plin de context politic si istoric (ciuma aici simbolizind si lupta rezistentei europene impotriva nazismului) si de context uman (expresia maxima a durerii umane, atit individual cit si colectiv). Dar si cu o tenta religioasa totodata. Cred ca intrebari care se isca printre pagini, de genul "Da, a sosit timpul sa meditati. Ati crezut ca e deajuns sa il vizitati pe Dumnezeu duminica pentru a fi liberi in restul zilelor?", o sa opreasca pe oricine asupra paginii cu pricina, macar pe citeva minute. Desi Camus nu credea neaparat in Dumnezeu, nici nu se declara ateu. Tot asa si subiectele legate de credinta, sunt mai mult intrebatoare.
Limbajul este plin de nerv, cu multa substanta pentru reflectie. Povestea foarte inchegata, cu istorioare paralele povestite cu diferite voci - despre prietenie, relatii de cuplu, dragoste de oameni, revolta si indignare.
Citind critici literare, am inteles ca Ciuma prezinta ciclu REVOLTEI din operele Camus. Dupa mine, este o carte bine coapta pentru timpul sau, chiar daca subiectul tragediei ciumei fusese deja mult rugumat prin literatura. De asta cred ca si a avut un succes imediat, fiind un roman foarte vindut si bine primit atunci.
Cartea indeamna la solidaritate impotriva epidemiilor injuste, aici ciuma poate semnifica si raul in general, SI la meditatie asupra coexistentei umane. Or sfirsitul, incununeaza opera: "Bacilul ciumei nu moare si nici nu dispare vreodata....si poate intr-o zi, spre nenorocirea si invatatura oamenilor, ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita".
Este o carte ca o cafea, amara, intensa, buna. Si necesara.

Vă mulțumim pentru că ne-ați scris și îi așteptăm și pe ceilalți cu recenziile lor :) Urmează o temă fierbinte luna viitoare!

Pentru luna septembrie am ales un roman din seria ,,oldies, but goldies" aka clasic, si anume, Ratiune si simtire de Jane Austen.
Jane Austen este autoarea mea preferata si printre cele mai cunoscute feministe romanciere ale literaturii universale.
Ratiunea este redata in cartea lui Jane Austen prin personajul Elinor Dashwood si simtirea (intruchiparea pasiunii) este interpretata de Marianne Dashwood, 2 surori, care pe tot parcursul actiunii trec prin povesti de dragoste: Elinor este indragostita de Edward, fratele rautacioasei sale cumnate. Acesta este promis alteia si Marianne este indragostita de John, care nu pare sa ii impartaseasca sentimentele. Pe parcursul cartii, cititorul (mai bine scris: cititoarele) retraiesc anumite experientele amoroase pe care poate le-au avut, prin cele 2 personaje feminine: dezamagirea in dragoste, sacrificiul, respingerea, prima intalnire, cochetariile dintr-o relatie etc.
Jane Austen reda problemele femeilor din societate, ca nici o alta scriitoare, unele dintre ele le putem incadra si astazi ca fiind autohtone: casatoria din interes, obligatia unei fete de a se casatori cat mai repede si cat mai bine, sentimente care nu se spun intre barbati si femei.
In ciuda acestor aspecte, ce ramane este unitatea si iubirea dintre surori, respect pe care si-l au una fata de cealalta, familia fiind o tema bine dezvoltata in romanele lui Jane Austen.
Trebuie sa citesc si Emma si Persuasiune.

Luna septembrie a fost productiva pentru mine, am reusit sa citesc 3 carti ale autorilor clasici

1. "Lupul de stepa" de Hermann Hesse

Tare greu mi-a fost sa ma apuc de recenzia acestei carti, complicat de descris in cuvinte cele citite, dar pot sa afirm cu certitudine ca e o carte ce sfisie sufletul la propriu, mai mult de atit m-am regasit in unele momente.
E un fel de joc al mintii umane, iar partea cu “Teatrul magic” m-a impresionat profund, ca am recitit-o de citeva ori ca sa inteleg bine ideile ascunse de autor. E o carte plina de simboluri combinate perfect cu psihologie. M-a pus pe ginduri in mod deosebit ideea ca in fiecare din noi zace un animal, si care ar fi acesta in cazul meu.
Lectia esentiala a cartii este sa nu luam viata in serios mereu, altfel imperfectiunile ei pot face un joc negativ cu psihologia umana.
Nu o recomand oricui, doar celor cu o dorinta constienta de “calatorii interioare”

2. "Suflete moarte" de N. Gogol

Cartea mi-a placut, autorul arata atit de bine mentalitatea si psihologia umana, care necatind la vremuri nu se schimba esential. Initial imi placea eroul Cicicov, ca la urma sa il detest pentru lacomia sa, pentru lingusenia de a placea oamenilor in stinga si in dreapta, si multe alte chestii negative. Se citeste usor, poate pentru ca zi de zi ne intilnim cu lucruri de genul si nu ne mai socheaza nimic.
Si da, o lectie buna din toate astea este ca - suntem amagiti de altii pentru ca permitem sa se intimple asta , la baza fiind careva interese!

3. "O viata" de Guy de Maupassant

Cartea desi are idei bune nu m-a impresionat, pe alocuri atit de plictisitoare , ca si viata eroinei principale de fapt in marea sa parte. E despre iluzii destramate, despre egoismul matern fata de proprii copii de parca ei sunt proprietatea lor, infidelitatea sotilor din toate vremurile , si multe alte lucruri care mereu ramin actuale. Eroina principala imi provoca antipatie totala, o fiinta lipsita de caracter , alintata si de o naivitate rara , si nici macar experientele vietii nu au maturizat-o, efectiv nu era loc de compasiune pentru destinul care l-a trait. Cartea te invata sa apreciezi conditia sociala actuala a femeilor, cind tu poti decide pentru tine insuti ce cale sa alegi si sa nu depinzi de sot sau parinti.

Salut, cititorilor!
Pentru provocarea lunii Septembrie am ales cartea “Pe drum” de Jack Kerouac, care este printre operele de căpătâi ale generației beat. După cum sună și titlul, în această carte este vorba despre drum cât vezi cu ochii, o mașină (de obicei în stare proastă), muzica la maximum, ritmuri nebune, bop, sex, droguri, fericire simplă, libertate, nesomn, prietenie.
Carte este scrisă într-un ritm amețitor, exact cum sunt și călătoriile personajelor, de la un capăt al Americii la altul, din dorința de a fi liberi, fără obligații și responsabilități. Pe tot parcursul lecturii m-am simțit ca și când aș fi fost pe bancheta din spate a mașinii și asistam la toată agitația pe care o crează personajele principale, în goana lor permanentă. Tot așteptam o oprire, dar mereu era alt drum, altă destinație.
Cartea mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. După ce o termini te pune un pic pe gânduri, cu privire la deciziile pe care ar trebui să le luăm acum, azi și nu mâine. Că azi este ziua în care trebuie să uiți, să ierți și să mergi mai departe, pe drumul tău.
Ce nu mi-a plăcut: enumerarea de sute de denumiri, de străzi, orașe, localități.

Bună dragi cititori!
Mulțumim de toate aceste recenzii, suntem super fericite că încă mai parcurgeți acest challenge împreună cu noi. ^_^

Iată și noul video despre această lună de reading challenge: http://haibun.md/vlog-2017-haibun-rea...

Ne auzim în discuția din luna octombrie!