HaiBun Reading Challenge discussion

Matched (Matched, #1)
This topic is about Matched
39 views
HaiBun Reading Challenge. Noiembrie: Distopie

Comments Showing 1-4 of 4 (4 new)    post a comment »
dateUp arrow    newest »

message 1: by HaiBun (last edited Oct 31, 2017 03:51AM) (new)

HaiBun | 44 comments Mod
Wow, am ajuns deja la penultima lună de HaiBun Reading Challenge, iar tema e demnă de un jackpot, căci în lista propusă sunt cărți pe care le-am menționat și recomandat de mai multe ori. Cărțile lunii noiembrie sunt distopiile/nuvelele apocaliptice și post-apocaliptice.

Recomandările noastre le găsiți aici: http://haibun.md/haibun-reading-chall...

Deadline-ul pentru lecturi - 30 noiembrie.

Să ne fie cu spor! :)


Anastasia Vahtin  | 13 comments Pentru luna noiembrie am ales 2 romane

"Supunere" de Michel Houellebecq

Cartea este un gen de fictiune-politica, distopica nu mi s-a parut deloc. Desi nu e scrisa deloc rau, nu e tocmai genul meu. Ideea de baza a cartii este cea a alegerii de a te supune schimbarilor ce intervin in viata sociala, ca urmare a schimbarilor politice sau a ramine fidel principiilor tale chiar cu riscul sa pierzi statutul, si alte avantaje care le aveai.
Eroul principal, un om cu un haos interminabil in cap si in viata, care ajuns la o virsta destul de matura, oricum inca nu s-a gasit pe sine insusi, chiar fiind intelectual de fire nu a ajuns la acel echilibru interior care l-ar face multumit de conditia sa.
Finalul mi-a placut, unul deschis , care lasa loc pentru interpretari. Recomand cartea doar celor ce iubesc tematicile politice, altfel este risc jumate de carte sa n-o intelegi corect.

"Să nu mă părăsești" de Kazuo Ishiguro

Cartea spune o poveste emotionanta despre o societate unde stiinta a evoluat astfel incat au fost create clone, donatori de organe. Problema adusa in discutie este cum tratam aceste clone, este preferabil sa le consideram ca fiind obiecte, lipsite de suflet si de imaginatie sau viceversa? De asemenea apare ideea liberii alegeri sau lipsa ei in cazul clonelor, cind au deja un traseu stabilit si un final clar. Important este ca romanul nu apeleaza la moralitate sau la sensibilizare, aici iluzia realismului este atat de puternica, incat compasiunea apare inevitabil, si nu se stie cine cui ii este experiment. Cartea transmite emotii extrem de puternice si-l poate face pe cititor sa aiba sentimente contradictorii in legatura cu personajele, societatea si povestea in sine.
Este un roman despre initiere, maturizare chiar daca acest drum duce instantaneu si inevitabil la o tragedie.


message 3: by Ve (new)

Ve | 17 comments Cartea distopica aleasa de mine pentru luna noiembrie 2017 se numeste Trei Coroane Intunecate de Kendare Blake.
Romanul prezinta viata pe o insula impartita in trei tabere conform celor 3 regine care guverneaza insula. Legenda spune ca 3 regine se nasc la nu stiu cate generatii si doar una dintre ele va supravietui, ceea care va deveni regina suprema, va fi nevoita sa isi ucida rivalele (respectiv surorile) intr-o ceremonie multa asteptata de consateni.
Fetele cu destin atat de sumbru se numeste Arisone, Katherine si Maribella, fiecare cu caracteristici magice: Arisone ar trebui sa guverneze naturalisti si sa isi gaseasca animalul spiritual in chipului unui urs, insa este mereu considerata o regina slaba, consatenii fiind de parere ca nu va conduce niciodata, avand in vedere, ca spre deosebire de prietena ei Jules care are drept animal un puma, ea nu reuseste sa isi gaseasca puterea de naturalista, apeleaza doar la magie neagra, desi este predestinata a fi regina, desi stie ce soarta o asteapta, fiind nevoita sa isi ucida surorile la inceputul Anului Sacrificial.
A doua regina este Katherine, care este nevoita si obligata de sustinatorii ei toxici sa manance cele mai otravitoare feluri si care uraste sa faca asta, dar trebuie sa isi mentina imaginea de regina puternica si toxica. Toxicii sunt si cei care detin coroana din multe generatii de regine si doresc sa mentina acest lucru in prezent asa ca vor face orice ca sa is mentina statutul.
A treia regina este frumoasa Maribella, care rupe sufletele tuturor curtezanilor, fiind cea mai pregatita sa fie regina, stapanind excelent puterea focului, insa fiind o fire slaba din punct de vedere emotional, ea facand parte din tabara elemantilor si indragostindu-se de un naturalist, iubitul lui Jules, prietena cea mai buna a surorii ei, Arisone, de aici incepand un lant amoros interesant.
Toate trei au fost despartite de mici si antrenate de fiecare tabara sa devina regina si sa isi urasca surorile pentru a le putea ucide cu usurinta si a duce mai departe ritualul sacrificial.
Cartea prezinta destinul celor 3 surori, iar soarta insularilor depinde de cine va fi regina. Este o carte care te tine cu sufletul la gura, evenimentele petrecandu-se rapid, neasteptat, iar continutul e presarat cu de toate: dragoste, intrigi, magie, actiune etc.
3 Coroane Intunecate este o distopie deoarce personajele sunt descrise exact cum nu te asteptai sa fie, sunt complexe, actioneaza altfel decat anticipai ca cititor, iar deznodamantul primului volum (fiind vorba despre o serie) este ,,toxic''. :D


message 4: by Diana Hincu (last edited Nov 30, 2017 01:33PM) (new)

Diana Hincu | 12 comments Distopia este unul din genurile mele preferate. Unul, pentru ca ridica multe intrebari pe care nu indraznesti singur sa le spui cu voce tare, si doi, pentru ca trage alarme. Mai mult, nu le-as numi science fiction, cum sunt des catalogate, dar o sa fur expresia insasi a autoarei Margaret Atwood, care numeste distopia sa - Povestea Slujitoarei - “speculative fiction”. Deci, tragediile care se intimpla si sunt descrise in societatile distopice, nu se datoreaza imaginatiei infioratoare ale autorilor, ci faptului ca unele realitati ale sociumului, usor si repede pot trece in anomalii, daca scapa de sub control.
Un exemplu, este Povestea Slujitoarei, sau Povestea Cameristei, cum mai este tradusa in romana. Pentru ca cei care nu le-au ajuns miini inca sa rasfoiasca aceasta carte, va rog sa o faceti.
Subiectul este dureros de real. Pe scurt, tragedia loveste mai ales in “femeie” si drepturile sale care ii sunt total refuzate in povestea noastra. Dupa dezastre chimice si scaderea fertilitatii, in fosta SUA, acuma Republica Gilead, se instaleaza o societate teocratica, femeile fiind impartite in caste si depersonalizate pina la os. Slujitoarele sunt acele “utere mobile”, care vin sa ofere copii, familiilor care nu sunt in stare sa o faca. Cel mai ciudat, este ca iti da senzatia unei premonitii si a unui discomfort, care parca ti-ar sulfa in spate. Momentul cel mai ravasitor pentru mine a fost descrierea "ritualului de fertilizare", insasi ideea fiind apocaliptica. De parca acest lucru se poate intimpla chiar in timpurile noastre, desi cartea, tin sa subliniez, a fost publicata in 1985 !!! Mi-a adus aminte si de Romania comunista, cind erau interzise avorturile si metodele de contraceptie, probabil din perspectiva dictatorului sa isi creeze propria generatie de “ceausei”.
Margaret Atwood a fost pasionata de ceea ce se intimpla in dicataturile totalitare (daca urmariti contextul scrierii cartii in interviurile ei), fapt care probabil i-au tachinat imaginatia spre a o determina sa scrie aceasta poveste.
Stilul si scrisul, povestitor si intim, de asemenea contribuie la acest sentiment de poveste foarte reala, pentru ca protagonista noastra, Offred, istoriseste trairile sale sub forma unui jurnal. Deci te tine linga ea, la inima.

Ca si mesaj, ceea ce descopar in toate distopiile de fapt, este revolta si nesupunerea omului, care isi trage o gura de aer si libertate la prima ocazie, intr-o societate incorsetata de dictatura. Si faptul, ca sunt interzise cartile si comunicarea, relaxarea, arata inca o data, ca acestea fac diferenta naturii umane, care niciodata nu va putea fi uniformizata, atita timp cit exista aceste instrumente. Din fericire.


back to top