Goodreads România discussion

Sunt genul de cititor căruia îi place să își noteze ideile sau pasajele cu care rezonează într-o carte sau aiurea, dar adesea dezordonat în a le salva și a mă intoarce la ele. De aici ideea unui topic separat pe grup pentru cele mai interesante citate: nu vă sfiiți să contribuiți!

"I strongly believe that certain books correspond to certain seasons, and that the “summer novel” is a genre unto itself. A summer novel should be reserved for those particularly indolent days when it’s too hot to do anything but read, and it comes with a few stipulations. Physically, it should be thick enough that you can easily balance it in one hand while eating fresh fruit with your other; the plot should be twisty enough to command your attention even when you’re sweaty and restless. Ideally, when you look back on your summer, you should remember it filtered through the haze of that novel."
Rhian Sasseen, link

"Cea mai mare groapă e cea de lângă reactor. A vrut s-o fotografieze acum, după zece ani. I s-au promis mulți bani pentru fotografia asta. Și uite, ne învârtim noi, ne învârtim și un șef ne trimite la altul – ba nu e hartă, ba nu e permis. Ne-am învârtit până m-am prins: nu există această groapă, în realitate nu mai există, e numai în rapoarte, de mult conținutul a fost împrăștiat prin piețe, la piese de schimb pe la colhozuri și prin curți. A fost furat, a fost dus de aici. Englezul nu putea să priceapă asta. Nu-i venea să creadă! Când i-am spus tot adevărul, nu m-a crezut!"
----
"La televizor au început deodată să apară emisiunile. Unul dintre subiecte: o femeie mulgea o vacă, a umplut un borcan, reporterul se apropie de ea cu un dozimetru militar, îl trece peste borcan. Uite, priviți, e norma absolută, iar până la reactor sunt zece kilometri. Arată râul Pripiat. Oamenii se scaldă, se bronzează. În depărtare se vede reactorul și norii de fum cum ies din el. Un comentariu: „Voci din Occident seamănă panică, împrăștie prea bine cunoscutele calomnii despre avarie“. Și din nou cu dozimetrul ăsta – ba pe lângă o farfurie cu ciorbă de pește, ba pe lângă o ciocolată, ba pe lângă niște gogoși de la un chioșc în aer liber. Era o minciună. Dozimetrele militare care se aflau pe atunci în dotarea armatei noastre nu erau făcute pentru verificarea alimentelor, ele măsurau doar aerul. Atâta minciună legată de Cernobîl a fost numai în 1941, în timpul lui Stalin."
----
"Odată s-a dat un ordin special: să spălăm urgent o casă dintr-un sat pustiu. Absurd! — De ce? — Mâine o să fie o nuntă acolo. Am spălat acoperișul cu furtunurile, copacii, am jupuit pământul. Am cosit cartofii din grădină, iarba din curte. În jur era pustiu. A doua zi i-au adus pe miri. A venit autobuzul cu invitați. Cu muzică. Niște miri adevărați, nu de film. Ei locuiau în altă parte, fuseseră strămutați, dar au fost convinși să vină aici, să fie filmați pentru istorie. Propaganda funcționa. Fabrica de visuri. Miturile erau și ele la datorie spunând lumii că noi trăim peste tot, chiar și pe pământul mort."
----
"Verificau laptele. După primele probe era clar că nu ni se aducea carne, ci adevărate deșeuri radioactive. În zonă turmele erau păscute în schimburi. Păstorii veneau și plecau, mulgătoarele erau aduse numai la muls. Fabricile de lapte își îndeplineau planurile. Verificam. Nu era lapte, erau adevărate deșeuri radioactive. Laptele praf și cutiile de lapte concentrat de la fabrica de lapte Rogaciovo au fost multă vreme folosite la cursurile standard despre sursele de radiații. Și, între timp, se vindea în magazine, la toate chioșcurile de alimente. Când oamenii au început să nu mai cumpere laptele de la Rogaciovo, acesta a început să fie ținut în depozite. Apoi cutiile au apărut fără etichete. Nu pentru că statul nu avea hârtie, ci ca să păcălească oamenii. Statul te păcălea. Informația devenise secretă, chiar și atunci când elementele care aveau o viață scurtă produceau o radiație puternică și totul „lumina“. Scriam mereu note de serviciu. Mereu. Dar să vorbim deschis despre rezultate, riscam să ne pierdem titlul științific sau carnetul de partid."
----
"O femeie tânără stătea pe o bancă în fața casei, alăpta un copil. Am verificat laptele matern – era radioactiv. Madona din Cernobîl."


Din Dezastrul de la Cernobîl, de Svetlana Alexievich

"De fiecare dată când iau metroul observ că lumea citeşte cărţi, cărţi groase sau e-book-uri, cu un aer preocupat. Mă întreb dacă oamenii ăştia sunt într-adevăr mai cultivaţi decât cei de prin autobuze şi tramvaie, sau e doar efectul absenţei oricărui peisaj dincolo de fereastră – iar atunci cultura, vreau să zic Cultura, care mă hipnotiza în adolescenţă şi pe care o divinizam, n-a fost inventată decât pentru cârtiţe.

Din Efectele secundare ale vieții de Vlad Zografi

După mine cultura este pentru toată lumea. A citi consider că este un lucru extraordinar, pentru ca e o aventură în interiorul tău şi are şi un avantaj deosebit structurează şi organizează viaţa interioară. Citeam nu mai ştiu unde probabil într-o carte de psihologie că metafizica (că tot a pornit un tag de filozofie este o nevoie a psihicului alături de sacru, de unde şi aplecarea formidabilă spre cauzele primordiale ale existenţei şi totodată aventura gândurilor şi deci a psihicului. Că în prezent o facem cu ochii lipiţi de ecrane - al telefonului . ne oboseşte mai mult inclusiv psihic şi atunci o citire poate deveni mai superficială. Fiind mai în vârstă consider că cititul poate fi o delectare extraodinară, undeva în natură ca să vedem lumea în plenitudinea ei. Mai revin.

Life’s full of stray bullets

Patrick Modiano - "The Black Notebook"

Domnişoara d’Aubrion era o tânără lungă ca o insectă, slabă, firavă, cu gura dispreţuitoare, spre care cobora un nas prea lung, gros la capăt, bătând în galben în stare normală, dar complet roşu după mese, un fel de fenomen vegetal mai neplăcut în mijlocul unei feţe palide şi plictisite decât al oricărei alteia.

Balzac - "Eugénie Grandet"

“People ask me to predict the future, when all I want to do is prevent it. Better yet, build it. Predicting the future is much too easy, anyway. You look at the people around you, the street you stand on, the visible air you breathe, and predict more of the same. To hell with more. I want better.”
― Ray Bradbury

Asta e citatul la care apelez cind sint intrebat de ce citesc science-fiction. Am unul si pentru fantasy:

“Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten.”
― Neil Gaiman, Coraline

Algernon (Darth Anyan) wrote: “People ask me to predict the future, when all I want to do is prevent it. [...] To hell with more. I want better."

Excelent!

“Even the most horrible human being on earth deserves to wipe his ass.”

― Charles Bukowski, Factotum

"Bărbaților care comit adultere li se pare importantă calitatea: le place ca o altă femeie să le ofere o iubire diferită în esență de cea a soțiilor lor. În schimb, femeilor care comit adultere li se pare importantă cantitatea: le place ca un alt bărbat să le ofere o iubire mai mare decât cea a soților lor."

Elif Shafak, Palatul Puricilor

"Din când în când își dădea seama că știe lucruri pe care nici măcar nu avea idee că le învățase. Fiindcă memoria e ca un ciclist care coboară dealul în viteză, cu vântul în față: tot soiul de lucruri purtate de vânt se agață de tine, îți intră în gură sau în păr, ți se lipesc de piele..."

Elif Shafak, Palatul Puricilor

“There is no story that is not true,” said Uchendu. “The world has no end, and what is good among one people is an abomination with others."

Chinua Achebe, Things Fall Apart

"Dar trebuie să știi că dacă corupția e destul de puternică nu mai e corupție – e lege." Orașul scarilor, Orasele divine #1, Robert Jackson Bennett

"Apoi ma intrebau ce este acela un stat totalitar. Eu le raspundeam: 'Este un stat in care tot ce nu este interzis este obligatoriu. '"

Curzio Malaparte - Pielea

Maria wrote: "Este un stat in care tot ce nu este interzis este obligatoriu."

Bună definiție.

"AGAPIA Fiinţă abstractă. De îndată ce se aplică unui nume de familie concentrat, se precipită într-o soluţie foarte activă."

Mircea Horia Simionescu, Dicționar onomastic

"Toate sentimentele sunt efecte secundare ale vieţii. Sufletul e un efect secundar, un parazit util apărut pe drumul evoluţiei, la fel ca pasărea aceea care ciuguleşte insectele de pe spinarea bătucită a hipopotamului."

Din Efectele secundare ale vieții de Vlad Zografi

"Cinematograful, acest opiu al vremurilor noastre! Ne inundă fiinţele cu întunecata lui lumină, care miroase a ulei şi scânteie de scurtcircuit, ne populează încăperile sufleteşti cu fantome. Iubiri fără obiect. Tresărim la închipuiri. Alergăm o viaţă întreagă să găsim chipul care ne-a fermecat cândva, timp de două ore. Cinematograful ne învaţă să ne mulţumim cu clişee proaste de pe originale divine şi să iubim exemplare unice, recorduri ale naturii, lângă o iubire peltică, lângă o nevastă prost dezvoltată. Apoi beţia, beţia vulgară a irealităţii, a curgerii violente prin retină, în sufletul nostru. O carte se primeşte într-un ritm pe care noi îl imprimăm lecturii. O răsfoim, o citim treptat, o lăsăm din mână ori de câte ori avem poftă, o înţelegem în măsura în care dorim să o înţelegem. Filmul are însă ritmul său diabolic, terorist, te ţine cu ochii deschişi, îţi calcă în picioare curiozitatea bine excitată şi îţi oferă realitatea lui gâfâită nu din goana automobilului, ci a avionului pentru recorduri."

Din Dicționar onomastic de Mircea Horia Simionescu

‘This summer’s a bastard, isn’t it? Sun comes out, sky’s blue if you’re lucky and suddenly there are all these preconceived ideas of what you should be doing, lying on a beach or jumping off a rope swing into the river or having a picnic with all your amazing mates, sitting on a blanket in a meadow and eating strawberries and laughing in that mad way, like in the adverts. It’s never like that, it’s just six weeks of feeling like you’re in the wrong place with the wrong people and you’re missing out. That’s why summer’s so sad – because you’re meant to be so happy. Personally, I can’t wait to get my tights back on, turn the central heating up. At least in winter you’re allowed to be miserable, you’re not meant to be wafting about in a field of sunflowers. And it just goes on and on and on, doesn’t it? Infinite, and never how you want it to be.’

Din Sweet Sorrow de David Nicholls

"The beginning and the end, the anticipation and despair, that’s where the story lies, but the state of being in love, and in particular of being young and in love, is like listening to someone describe their parachute jump or their bizarre dream, the blurred photograph of a life-changing performance, taken from too far away. The more intense the experience, the less inclined we are to hear about it, and while we’re happy that their life was changed and it must have been thrilling – can we move on?"

Din Sweet Sorrow de David Nicholls

abia astept sa ma apuc de Sweet Sorrow. O pastrez pentru decembrie, acum e inca prea frumos la padure ca sa ma inchid in casa cu cartile. Pina atunci, am gasit pe pagina unui prieten un citat care mi-a placut:


“Like I've always said, love wouldn't be blind if the braille weren't so damned much fun.”
― Armistead Maupin, Maybe the Moon

Algernon (Darth Anyan) wrote: "if the braille weren't so damned much fun"

Frumos spus :)

"Mi-aduc aminte că îmi spuneam cât de înţelept a fost Hans Cristian Andersen. Regele îşi mărturisea tainele adâncului unei fântâni, şi tainele lui rămâneau nedivulgate. Cel care spune altora taine sau poveşti, trebuie să se gândească la persoana care îl ascultă sau îl citeşte, căci o povestire are tot atâtea versiuni câţi cititori. Fiecare ia dintr-o povestire ceea ce-i convine, sau ceea ce e în stare să ia, şi transformă, astfel, povestirea după măsura lui. Unii culeg câteva firimituri, aruncând restul, alţii cern povestea prin sita prejudecăţilor lor, alţii o colorează cu propria lor încântare. Pentru ca un cititor să se simtă în largul lui, povestirea trebuie să-i ofere unele puncte de contact. Numai atunci va putea să accepte miracolul. [...]"

Din Iarna vrajbei noastre de John Steinbeck

"O zi, o zi lungă cât o viaţă, are nu una, ci mai multe înfăţişări. Ea se schimbă nu numai prin creşterea luminii până la zenit, şi prin descreşterea ei, ci şi în ţesătura intimă şi dispoziție, în tonuri şi semnificaţii, urzite de o mie de factori de anotimp, de căldură sau frig, de calm sau de năvala vânturilor, convulsionate de mirosuri, de gusturi, de structura gheţii sau ierbii, a mugurelui sau frunzei, sau a crengilor desfrunzite şi înnegrite. Şi, după cum se schimbă ziua, tot aşa se schimbă şi supuşii ei, gândaci şi păsări, pisici, câini, fluturi şi oameni."

Din Iarna vrajbei noastre de John Steinbeck

“Hello there,” Alicia improvised. “What do you exhibit in here?” Clearly unimpressed by her opening, the man inspected her through enlarged pupils. “We exhibit patience, young lady, and sometimes astonishment at the audacity of ignorance. This is the National Library.”

Din The Labyrinth of the Spirits de Carlos Ruiz Zafón

“The trouble is that we have a bad habit, encouraged by pedants and sophisticates, of considering happiness as something rather stupid. Only pain is intellectual, only evil interesting. This is the treason of the artist; a refusal to admit the banality of evil and the terrible boredom of pain.”
― Ursula K. LeGuin, The Ones Who Walk Away from Omelas

"Să facem puțină cultură! Românii sunt deștepți, dar au un mare defect: NU CITEȘTE!"

Din Parada dascălilor de Anton Holban

"He loved dearly the angle he took when he was getting drunk on vodka. As though diving with no oxygen tank, he sunk in a straight line, heading toward the abyss of inebriation. His path along the way was transparent, words could never catch up with him, and even the flavor was like light sparkling on the distant surface of the water when he looked back."

Din A Man de Keiichirō Hirano

"I savoured that agreeable sensation which precedes the moment of meeting my grandfather whenever I return from a journey: a sensation of pure astonishment that that ancient being is still in actual existence upon the earth’s surface. When I embrace him I breathe in his unique smell which is a combination of the smell of the large mausoleum in the cemetery and the smell of an infant child. And that thin tranquil voice sets up a bridge between me and the anxious moment that has not yet been formed, and between the moments the events of which have been assimilated and have passed on, have become bricks in an edifice with perspectives and dimensions. By the standards of the European industrial world we are poor peasants, but when I embrace my grandfather I experience a sense of richness as though I am a note in the heartbeats of the very universe. He is no towering oak tree with luxuriant branches growing in a land on which Nature has bestowed water and fertility; rather is he like the sayal bushes in the deserts of the Sudan, thick of bark and sharp of thorn, defeating death because they ask so little of life. That was the cause for wonder: that he was actually alive, despite plague and famines, wars and the corruption of rulers. And now here he is nearing his hundredth year."

Din Season of Migration to the North de Tayeb Salih

The people there were gods and midgets and knew themselves mortal and so the midgets walked tall so as not to embarrass the gods and the gods crouched so as to make the small ones feel at home. And, after all, isn’t that what life is all about, the ability to go around back and come up inside other people’s heads to look out at the damned fool miracle and say: oh, so that’s how you see it!? Well, now, I must remember that.

Din Dandelion Wine de Ray Bradbury

Gabriel wrote: "The people there were gods and midgets and knew themselves mortal and so the midgets walked tall so as not to embarrass the gods and the gods crouched so as to make the small ones feel at home. And..."

Imi place mult Bradbury, si nu stiu cum tocmai cartea asta mi-a trecut pe sub radar. sper sa remediez situatia cit mai curind

Algernon (Darth Anyan) wrote: "Imi place mult Bradbury, si nu stiu cum tocmai cartea asta mi-a trecut pe sub radar. sper sa remediez situatia cit mai curind."

Mie Something Wicked This Way Comes mi-a plăcut mai mult, cele două sunt cumva legate ca locație și timp.

Pe mare omul se simte întotdeauna altfel decât pe uscat, chiar dacă-i pace împrejur și nu pare a-l amenința vreo primejdie. Oricât de liber te-ai simți, oricât de plăcută e uneori legănarea valurilor - măcar că ai de dus la bun sfârșit fel de fel de treburi - oricâtă desfătare încerci văzând cum se răsfrâng zorii și asfințitul în oglinda apei, odată tot trebuie să te întorci la mal. Nu poți naviga o veșnicie. Iar pe țărm te așteaptă o cu totul altă viață. Marea-i vremelnică, uscatul - statornic. Iar dacă ți-e frică să te întorci la mal, trebuie să-ți găsești o insulă pe care să te așezi, să te obișnuiești cu gândul că acolo ți-e locul, că ea e casa ta pentru totdeauna.

Din O zi mai lungă decât veacul de Chingiz Aitmatov

Working up these mountains is as good as it gets, at least as long as you are not freezing or sodden (though even then you feel alive in ways that I don’t in modern life behind glass). There is a thrill in the timelessness up there. I have always liked the feeling of carrying on something bigger than me, something that stretches back through other hands and other eyes into the depths of time. To work there is a humbling thing, the opposite of conquering a mountain, if you like; it liberates you from any illusion of self-importance.

Din The Shepherd's Life: A People's History of the Lake District de James Rebanks. Sublinierea îmi aparține.

Many years ago I realized that a book, a novel, is a dream that asks itself to be written in the same way we fall in love with someone: the dream becomes impossible to resist, there’s nothing you can do about it, you finally give in and succumb even if your instincts tell you to run the other way because this could be, in the end, a dangerous game — someone will get hurt.

Din The Shards de Bret Easton Ellis

In the high days of European imperialism, conquistadors and merchants bought entire islands and countries in exchange for coloured beads. In the twenty-first century our personal data is probably the most valuable resource most humans still have to offer, and we are giving it to the tech giants in exchange for email services and funny cat videos.

[...]

When I go to Amazon to buy a book, an ad pops up and tells me: ‘I know which books you liked in the past. People with similar tastes also tend to love this or that new book.’ Wonderful! There are millions of books in the world, and I can never go over all of them, not to mention predicting accurately which ones I would like. How good that an algorithm knows me, and can give me recommendations based on my unique taste.

[...]

The new technologies of the twenty-first century may thus reverse the humanist revolution, stripping humans of their authority, and empowering non-human algorithms instead. If you are horrified by this direction, don’t blame the computer geeks. The responsibility actually lies with the biologists. It is crucial to realise that this entire trend is fuelled by biological insights more than by computer science. It is the life sciences that have concluded that organisms are algorithms.

Din Homo Deus: A Brief History of Tomorrow de Yuval Noah Harari

Cu gândul la toamnă las aici versurile Melancoliei lui Blaga, posibil cea mai frumoasă poezie de toamnă de la noi:

Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.