Goodreads România discussion

Deși Iain Banks e poate mai cunoscut pentru cărtile sale SF, acest prim roman al său nu este science-fiction, dar abordează teme cumva într-un fel tangente genului. Publicarea sa a născut multe controverse, mai ales datorita violenței din carte, ba chiar a fost caracterizat la un moment dat de presă ca "a work of unparalleled depravity."

E o carte destul de scurtă, dar intensă. Citez dintr-o recenzie de aici, de pe Goodreads:

"Frank is sixteen years old and lives with his father on an island near a small village in Scotland. His father is eccentric, but Frank is something quite different. Before I go any further, I should mention that you should start thinking of Frank as quite mad. You can even think of him as a psychopath/sociopath or whatever term you like to use. I prefer bat shit crazy. It is not a technical term, but it tends to raise the proper red flags in people’s minds.

I don’t know how to put this in any kind of delicate fashion. You might take a sip of your coffee or tea that you hopefully have at your elbow because you might feel a sudden dryness of the mouth.

Frank has done something that most people never do in their lifetimes. In fact, he has done it three times.

He has killed people.

Let me qualify that, he has killed children. "

V-am făcut curioși?

M-am apucat de carte si dupa primele 5 pagini, prima asociere pe care am facut-o a fost cu inceputul lui Mad Max, cand Mel Gibson mananca o conserva de carne pentru caini impreuna cu cainele sau in timp ce urmareste niste motociclisti de pe un deal. Am crezut sincer ca e un SF post-apocaliptic si inca nu sunt sigur ca nu-i asa.

Victor wrote: "Am crezut sincer ca e un SF post-apocaliptic si inca nu sunt sigur ca nu-i asa."

Nu mă miră: citeam undeva că înainte de Wasp Factory Iain Banks mai încercase și câteva romane SF, refuzate însă de edituri.

Sper să o încep și eu mâine.

Rectificare: e ca in Mad Max, cu diferenta ca motociclistii stau pe un deal si mananca din cainele lui Mel Gibson.

Ce spui tu, Gabriel, e ca Chuck Palahniuk caruia i s-a refuzat Fight Club, l-a facut si mai outrageous si abia apoi i s-a publicat.

Citeam acum reviewurile cartii - care pot fi oriunde intre 1 si 5 stele, fara nici o problema (3 " I completely get if you rated it 1, 2, 3, 4 or even 5" stars !!!) - ca sa vad daca mai regasesc interpretarea cartii ca o parodie la Tom Sawyer (sau Amintiri din Copilarie, na) dar nu.

Multi acuza violenta gratuita - cei care dau notele mici - sau sunt fascinati de personaj prin prisma prozei bine scrise si a violentei gratuite - cei care dau notele mari. Dar, desi vad variatii la "tanarul psihopat" in toate recenziile, cred ca tuturor le scapa constructiile mentale ale propriei copilarii. Un copil nu poate fi si un "psihopat", "sociopat", etc. fiindca un copil se naste asa.

Tu ce crezi, Algernon?

De mult nu am mai citit o carte atat de fun, de fapt de la The Library at Mount Char pe care o recomand ca fiind un fantasy unic, violent si foarte distractiv. In plus, The Wasp Factory e atat de bine scrisa incat sare in evidenta si, desi are teme si cadre intunecate, pastreaza mereu un ton, nu stiu, conspirativ, ca si cum ar fi ceva in plus intre cititor si personajul principal, o gluma impartita in doi. Cel putin mie, ultimele propozitii, care reprezinta substratul cartii, mi-au confirmat asta. Poate m-am detasat prea mult de continutul cartii.

Eu sunt undeva doar pe la mijlocul cărții, într-adevăr mi se pare și mie bine scrisă, dar nu aș putea să îi zic distractivă. E o fereastră directă în mintea unui psihopat, ceea ce o face suportabilă e doar inteligența personajului principal (dacă era o brută efectul ar fi fost cu totul altul), și misterele construite cu grijă pentru a te ține curios până la capăt. Până unde am ajuns cred că aș putea număra patru.

Nu știu cum se va termina, dar parcă Cehov spunea că dacă la începutul unei piese menționezi existența unui depozit mare de cordită sub casă, până la sfârșit acesta ar trebui să facă bang!

Victor wrote: "Citeam acum reviewurile cartii - care pot fi oriunde intre 1 si 5 stele, fara nici o problema (3 " I completely get if you rated it 1, 2, 3, 4 or even 5" stars !!!) - ca sa vad daca mai regasesc in..."

nu am citit cartea recent, dar din cite imi aduc aminte, as argumenta ca Francis nu s-a nascut psihopat, el este rezultatul influentelor externe: familie disfunctionala, izolare sociala extrema, educatie autodidacta fara un coordonator, lipsa unui sistem care sa pedepseasca comportamente deviante.
Totusi, intotdeauna exista si o componenta a personalitatii cu care te nasti, sa ii spunem o predispozitie sau temperament: imaginatie febrila hranita cu lecturi bizare, egoism, lipsa de empatie, curiozitate si inteligenta superioara care nu este temperata de o busola interioara care sa diferentieze intre bine si rau. Desi cu ultima categorie, ne intoarcem la prima teza despre influentele externe asupra dezvoltarii personalitatii.

Algernon (Darth Anyan) wrote: "as argumenta ca Francis nu s-a nascut psihopat, el este rezultatul influentelor externe: familie disfunctionala, izolare sociala extrema, educatie autodidacta fara un coordonator, lipsa unui sistem care sa pedepseasca comportamente deviante."

Totuși, prima crimă o comite la 6 ani, iar decizia o ia cu un an înainte. Familia sa o fi fost disfuncțională, dar nu la modul extrem, și încă nu am dat de dovezi de izolare socială, dimpotrivă: familie extinsă, frați și prieteni de joacă, interacțiune cu restul orașului.

Gabriel wrote: "Totuși, prima crimă o comite la 6 ani, iar decizia o ia cu un an înainte."


Acum ca ai terminat cartea ce zici, are prima crima o justificare?

Victor wrote: "Acum ca ai terminat cartea ce zici, are prima crima o justificare?"

Nu mi se pare, rămân la părerea că s-a născut psihopat. (view spoiler)[ Poate hormonii cu care era îndopat l-au dat și ei peste cap, e un element în plus față de lista de mai sus a lui Algernon, dar partea cu premeditarea rămâne, la fel și lipsa oricărui regret ulterior. (hide spoiler)]

Sfârșitul cărții mi s-a părut un pic mai slab decât restul: cu o singură excepție (e adevărat, mare!), fiecare mister dezvăluit dezamăgește. Am avut senzația că Banks a mizat totul pe o singură carte, sperând că aceasta o să fie suficient de dramatică pentru a compensa faptul că în spatele celorlalte nu a plasat decât mize mărunte.