Goodreads România discussion

Ca urmare a votului vostru în luna august vom citi împreună un roman SF semnat Ursula K Le Guin

Lumii îi spuneau pădure



Nuvela care stă la baza romanului, publicată inițial în Again, Dangerous Visions, a câștigat premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă" în 1973. În introducerea romanului, Le Guin a afirmat că opera a fost puternic influențată de războiul din Vietnam. Titlul original a fost The Little Green Men ("Omuleții verzi"), titlu apoi schimbat cu acordul nu foarte convins al Ursulei.

Un aspect relevant este prezența vietnamezilor printre opresorii de pe Pământ, probabil pentru a sublinia faptul că oprimatul de azi poate deveni opresorul de mâine.

Ca întotdeauna, vă invit să dați un semn aici când începeți cartea și să vă notați apoi impresiile despre ea.

Spor la citit!

chiar aș vrea să o citesc. tocmai mi-am cumparat ediția de la SciFi Masterworks

Le-am citit deja pe toate din sondaj. Deposedatii si Mana stanga a intunericului sunt top. Lumii ii spuneau padure e mid. Totusi sper sa va placa. Lectura placuta!

Cam subțire mișcare pe-aici, dar, dacă tot am recitit Lumii îi spuneau pădure după vreo 33 de ani (ouch), iată:

Desigur, nu-i la fel de bună cum îmi aminteam, dar pe de altă parte, pe vremea aia nu lovea chiar atât de aproape de casă tema tăierii aberante de păduri (eram încă la faza îngrijorării că se termină petrolul) și, desigur, nu apăruse Avatar, despre care se spune că-și trage ideea din cartea asta.

+ manifest anticapitalism sălbatic, anti hai să tăiem pădurile altora pentru că avem acasă nevoie de lemn, anti colonistul e bun și frumos, băștinașul urât și cu IQ mic

+ ideea că, în timp ce noi, pe Terra, avem același cuvânt pentru planetă și pentru pământ (praf, noroi etc) există undeva niște omuleți care se identifică astfel cu pădurea

- că niște unii care colonizează cândva în viitorul îndepărtat alte planete și au nave capabile de viteza luminii au tehnologie de anii ‘70 - deși poate intenționat, pentru augmentarea mesajului anti Vietnam

Cam atât, că e scurtă :)

e un pic scurta cartea intradevar, dar le Guin a reusit sa includa o multime de teme importante aici, nu numai protectia habitatului natural al planetei New Tahiti, dar si colonialism, militarism, egalitatea intre sexe, egoismul ca virtute majora a capitalismului. E usor de gasit comparatii cu Avatar, dar pentru mine e important si felul cum autoarea gaseste cuvintele cele mai potrivite sa echilibreze mesajul politic cu romantismul exploratorului de teritorii noi.
Am citit cartea in 2021, si mai recent colectia ei de povestiri : The Wind's Twelve Quarters, pe care as fi votat-o daca ar fi fost tradusa in limba romana.

Un exemplu de cum descrie le Guin padurea din New Tahiti:

All the colors of rust and sunset, brown-reds and pale greens, changed ceaselessly in the long leaves as the wind blew. The roots of the copper willows, thick and ridged, were moss-green down by the running water, which like wind moved slowly with many soft eddies and seeming pauses, held back by rocks, roots, hanging and falling leaves. No way was clear, no light unbroken, in the forest. Into wind, water, sunlight, starlight, there always entered leaf and branch, bole and root, the shadowy, the complex.

Fiind prima carte a Ursulei pe care o citesc (si a genului acesta de fapt) pot spune ca am furat un pic startul studiind impresiile de aici (multumesc BumBak) ca sa imi fac o parere despre ce ma asteapta.
Nu credeam ca o sa gasesc o imbinare asa puternica, dar totusi fluida, intre fantasy si idei politice, ecologice, umaniste etc.
Mi-a placut foarte mult cum a dat viata personajelor si am incercat cu un oarecare succes sa gasesc reprezentarea ascunsa a fiecaruia dintre ele in lumea reala.
Nu mica mi-a fost curiozitatea si mirarea sa citesc despre timpul viselor si automat gandul m-a dus la Jung din ideile descrise.
Wikipedia m-a lamurit mai tarziu ca Jung si Tolkien sunt printre oamenii care au inspirat-o pe Ursula. Iar povestea ei in sine e un “must” pe care as fi vrut sa il fi citit inainte de lectura cartii in sine. As fi inteles altfel nota personala si fervoarea pe care simteam ca o avea in apararea bastinasilor si care a devenit contagioasa pana la finalul cartii.
In final mi s-a parut o poveste frumoasa, mult prea actuala din pacate si foarte, foarte trista despre pierderea sinelui in fata ororilor razboiul. Nu exista invingatori in niciun razboi. Iar cartea de fata asta mi-a transmis.
Va mulțumesc tare mult pentru initierea in lumea povestilor Ursulei! Nu as fi descoperit-o altfel.

Oamenii au descoperit o planetă la ani lumina care e plină de păduri, și le taie pentru a trimite lemnul pe Terra, unde acesta nu mai există.
În aceste păduri, separate pe insule, trăiesc niște omuleți verzi, care sunt, tehnologic, în epoca de piatră, însa ei au o strânsă legatură cu ceea ce-i înconjoară.

Modul, descris în carte, în care se comportă oamenii cu localnicii m-a făcut să ma gândesc la ceea ce cred eu ca s-a întâmplat după ce a fost descoperit continentul american de către europeni.

Oare, atunci când omenirea va descoperi ceva asemănător va avea inteligența necesară să nu repete greșelile făcute anterior?

creaturile 'necivilizate' care traiesc in armonie cu nature sint exterminate si in zilele noastre, in Amazonia.Am terminat recent The Old Man Who Read Love Stories de Luis Sepulveda, despre triburile aborigene din Ecuador. Aceleasi argumente despre imperative economice si 'manifest destiny' la care atrage atentia leGuin sint folosite si azi

Subscriu la impresiile de mai sus: e foarte scurta si se citește foarte repede si ușor cartea. Numai buna de sezonul vacantelor :)
Temele sunt universale: politica, colonizare, ecologie etc. dar sunt extrem de transparente si par un pic unidimensionale din cauza stilului scriiturii. Asa ca personal nici nu ajung sa vibrez cu personajele cărții.
Next!