Am citit și eu volumul „Persoana întâi singular” și impresiile mele sunt amestecate. Prima observație se leagă de felul în care Haruki Murakami îmbină realismul cu elementele magice, totul sub semnul ficționalului, cel puțin în aparență. În plus, de mai multe ori, hotarul fragil dintre autobiografie și ficțiune pare traversat. Această ambiguitate este, de altfel, o trăsătură definitorie a scrisului lui Murakami și unul dintre motivele pentru care e atât de îndrăgit: o imixtiune constantă a imagi...