“Lenea e aproape tot atât de tare ca şi viaţa. Banalitatea noii farse pe care trebuie s-o joci te copleşeşte şi, una peste alta, ai nevoie de mai multă laşitate decât curaj ca s-o iei de la capăt. Ăsta-i exilul, străinătatea, această inexorabilă observare a existenţei aşa cum e ea de-adevărat în cursul celor câteva ore lucide, excepţionale, din urzeala timpului omenesc, când obiceiurile ţării dinainte te părăsesc, fără ca celelalte, cele noi, să te fi îndobitocit îndeajuns.”