HaiBun Reading Challenge discussion

Deja de 8 luni ne diversificăm lectura, alegând să citim de fiecare dată câte o carte după o temă specifică. În luna iulie am citit o carte care a fost publicată pentru prima dată în anul în care ne-am născut, iar în august urmează să citim o carte controversată. Aici putem avea o listă destul de numeroasă pentru că lecturile controversate sunt, de fapt, cele care nu au fost acceptate de societate la momentul apariției, cele care au fost interzise de guverne din varia motive, cele care au stârnit scandaluri și discuții aprinse în societate sau în anumite cercuri. Dar aceste cărți, chiar dacă par a fi oițele negre în lumea literaturii, abia așteaptă să fie citite. Apoi fructul interzis este cel mai gustos, așa-i?

De altfel, cele mai invocate motive pentru a declara o carte controversată și pentru a o interzice sunt limbajul licențios, conținutul violent, conținutul sexual, contravine unor religii, „promovează” consumul de alcool, droguri și fumat,  „promovează” homosexualitatea.

Recomandările noastre le găsiți aici: http://haibun.md/haibun-reading-chall...

Deadline-ul pentru lecturi: 31 august.

Salut, probabil cea mai controversată lectură pentru mine au fost operele lui Marchizul de Sade - "Justine" și "Cele 120 de zile ale Sodomei". În universul lui Sade nu există Dzeu, bunătate, empatie, totul în el este guvernat de vicii,cruzime,plăceri care ajung la niște nivele greu de imaginat pentru o ființă umană simplă. Opera "Cele 120 de zile ale Sodomei" mi-a oferit toate senzațiile posibile: dezgust, admirație, mâhnire, practic fiecare senzație era urmată de opusul ei, așa încât până la urmă nici nu pot afirma daca mi-a plăcut sau nu opera, nici nu am fost în stare să o notez cum fac de regulă cu cărțile pe care le citesc, asta e unica care a rămas fără o apreciere... Pe când opera "Justine" a fost mai lejeră din punct de vedere psihic să o continui chiar dacă se aseamănă între ele un pic, poate fi privită ca o introducere în cruzimea lui Sade care la sigur nu pe motive nejustificate a fost interzis.

Una din cele mai controversate cărți pe care le-am citit a fost ”Mințile lui Billiy Milligan” de Daniel Keyes. Istoria pacientului care suferea de așa numita dedublare de personalitate mi-a captat atenția și m-a ținut într-un suspans permanent. Cea mai interesantă mi s-a părut analiza autorului asupra circumstanțelor apariției și evoluției bolii, iar maniera în care sunt reflectate simțămintele eroului, fact lectura nu doar interesantă, ci și sensibilizantă.

“1984” de George Orwell e o carte ravasitoare. Atit prin subiectul distopiei, ce depaseste orice realitate totalitara, cit si prin naratiunea foarte apasata, care iti stoarce gindirea ca pe o lamie. A fost o carte interzisa pe timpuri din motive evident interpretare ca satira la regimurile comuniste si naziste, dar cred ca ar avea ceva de aratat si in zilele noastre, unde elemente ale regimurilor totalitare au capatat o forma mai subtila.
Daca poti sa iti incordezi inchipuirea cum ar arata victima unui regim totalitar cu ochii “Fratelui cel Mare” pe tine, care hraneste ura, ignoranta si violenta si iti controleaza toate ungherele gindirii, bine ai venit in Oceania lui Orwell.
Un limbaj atit de minutios, ca poti usor vizualiza mutrele oamenilor supuse regimului - decolorate, insipide, privirile goale, frica in toti porii si gesturi care mimeaza o viata trasa de par. Si daca victimele isi pot simula resemnarea fata de Fratele cel Mare, ii tradeaza instinctele si necesitatile vitale, cele de libertate, de iubire, de sex si de comunicare pina la urma. Nimic din toate astea nu sunt permise. Iar metodele sa nu credeti ca sunt cele cunoscute istoriei - lagarele de concentrare, maltratarea, foametea sau pur si simplu glontul. Aici, in Oceania, dupa ce tradatorul si dusmanul Partidului este torturat, umilit si adus in stare muribunda, nu este omorit. Mai rau, este lasat sa traiasca. Sa traiasca ca sa invete sa il iubeasca pe Fratele cel Mare. Hitler si Stalin au fost copii pe linga Partidul lui Orwell. Aici, dusmanului Partidului este DEZUMANIZAT si dupa ceva timp, impuscat. Ca sa moara cu ochii plini de iubire pentru Partid, vindecat.

Ecranizarea cartii (din 1984 apropo) este foarta buna, dar nu reda suficient macinarile interne ale lui Winston, protagonistul. Aici e nevoie sa citesti, sa te opresti din cind in cind si sa rasufli ca sa iti poti inghiti uimirea si dezgustul fata de natura violenta a fiintei umane.

Citit si Farenheit 451, de Ray Bradbery din lista Haibun :).
Cartile bune povestesc framintarile si evolutia epocii in care au fost scrise. Vin ca sa iti puna intrebari, sa iti miste imaginatia si sa iti mai incordeze circumvolutiunile. Asa ca omul sa simta legatura sa cu timpul si spatiul in care isi duce existenta.
In momentul in care au aparut alternative care au zguduit lectura cartilor, Bradbury a decis sa descrie distopia din Farenheit 451 - aceasta fiind temperatura la care cartile sunt arse de un regim autoritar, fiind considerate marturii ale gindirii. Va inchipuiti, da ? Pompierii nu sting incendiile, dar sunt chemati sa arda cartile si casele sau oamenii care le cuibaresc. Iar oamenii traiesc intre pereti-ecrane si inghit tot rahatul turnat pe git de mediocritatea regimului. Un subiect care ar putea frige si timpul in care traim (desi cartea a fost scrisa in 1953), daca poti banui pina unde poate ajunge schizofrenia omenirii indobitocite de progresul material.
Respectiv, in aceasta istorie, oamenii care nu s-au putut resemna cu aceasta cenzura, au decis sa devina CARTI VII. Adica sa isi scuture memoria, ca sa poata transmite verbal cartile citite de ei, generatiilor viitoare, cu speranta schimbarii. Si aici cred ca nici Gutenberg nu s-ar fi suparat, pentru ca tiparul si posesia cartilor, este interzis in regimul lui Bradbury. Asta ramine unica solutie.

Vreau sa cred ca nici un facebook, viber sau plasma de ultimul racnet nu ar putea inlocui cartile vreodata. Cartile au nevoie sa treaca prin porii imaginatiei oamenilor, ca sa rasufle si sa reziste, secole la rind. Sunt scrise de oameni, care ramin vii, daca sunt citite. Inchizi cartea Farenheit 451 si ramii cu pofta pentru carti. Probabil cartile sunt ca focul, pot trai vesnic, daca le lasi in voia lor.
Doar ca "too little time, too many books":)),

Am citit „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood.
Sincer, credeam că voi plânge după fiecare capitol, în realitate, mă abțineam și plângeam la la fiecare 3-4 capitole. Povestea asta chiar e controversată și ne prezintă o realitatea distopică în care femeile au fost reduse la simplul rol de a aduce pe lume copii. Și nici măcar nu toate femeile, ci doar cele fertile, restul devenind Nonfemei, slujnice la bucătărie sau Soții (doar cu titlul și puțină putere asupra celorlalte slujnice). „Povestea slujitoarei” te face să te gândești cum ar fi ca peste noapte, femeile să-și piardă toate drepturile și să devină bunuri ale bărbaților și ale statului, așa cum se întâmpla acum câteva sute de ani. Rolul femeiii este setat de un stat laic autoritar a cărui scop este sporirea numărului populației. Sexul este abolit, există doar procesul de „copulație” unde slujnica este controlată de soție, iar soțul trebuie doar să-și ofere sămânța pentru a procrea. Sentimentele au fost abolite, nu ai dreptul să vorbești, trebuie doar să te închini și să-ți faci datoria.
Margret Atwood ne arată ce se face în minte unei slujnice, a unei femei care trebuie să aducă pe lume un copil. Citind, aflăm ce se petrece în mintea ei, cum se motivează să existe, cum evaluează șansele de a se sinucide sau de a evada.
Se citește cu sufletul la gură, însă din punct de vedere emoțional e greu de parcurs. Mi-a plăcut foarte mult și chiar o recomand tuturor.

@veronica, m-a intrigat " Povestea slujitoarei" din ce ai scris. Mersi de recomandare, chiar o sa adaug la lista distopiilor pe care le rasfoiesc acum. Pentru lecturi controversate.

"Fata disparuta" de Gillian Flynn a fost alegerea mea pentru provocarea lunii august si a fost una foarte reusita.
Romanul vorbeste despre evolutia relatiei de cuplu dintre Amy si Nick Dunne, un cuplu aparent perfect. Naratiunea incepe cu disparitia lui Amy exact in ziua aniversarii a cinci ani de casatorie. Romanul este prezentat din perspectiva a doi naratori- Amy si Nick-iar stitul lui Flynn de a crea rasturnari de situatii face ca cititorul sa nu mai aiba incredere in nici unul din ei. Dorinta de a afla cine este vinovat de disparitia lui Amy face sa dai pagina dupa pagina, iar modul in care este scrisa cartea te tine captiv. Cel mai mult mi-a placut minutiozitatea cu care autorul a reusit sa construiasca o actiune in care planurile narative si temporale sunt bine “impletite” si fiecare detaliu este bine gandit. Suspanul este un alt aspect care mi-a placut mult. Nici o alta carte nu a reusit atat de bine ca aceasta sa ma tina in suspans pe tot parcursul lecturii, ba mai mult, cand eram sigura ca am aflat adevarul, urmatoarea pagina ma dadea peste cap cu un alt adevar.
“Fata disparuta” este in acelasi timp un roman de dragoste si un thriller psihologic.
Romanul l-as incadra la categoria “controversat” datorita unui limbaj pe alocuri licentios si cateva scene violente, dar si finalul este unul controversat, criticat de cititori, inlcusiv si eu l-am criticat pe autor pentru modul in care a ales sa termine povestea aceasta.
Recomand tuturor sa o citeasca.

"Povestea Slujitoarei" de Margaret Atwood a fost alegerea lunii august pentru mine, m-am bucurat enorm s-o gasesc in lista recomandarilor propusa de haibun, mai ales ca deja era planificata spre citire :)

Cartea e fenomenala si tare controvesata, pe mine m-a impresionat mult. Arata perspectivele unei societati patriarhale cu un regim teocratic crestin dus la extrema, unde femeile sunt lipsite de orice drept si sunt impartite in categorii in depedenta de utilitatea lor, eu una nu as vrea sa fiu lipsita de dreptul de a alege ce viata sa duc, si am incercat sa ma pun in situatia slujitoarelor, si cred ca as fi femeia-personaj Moira, mereu as cauta cai de evadare chiar si cu riscul de viata, altfel ce viata mai e asta.
Finalul cartii a fost imprevizibil pentru mine, mi-a placut ca e unul deschis si arata sanse reale de evadare din sistem pentru eroina principala, cel putin eu asa l-am perceput. Apreciati libertatea care o aveti si alegeti cum sa traiti acum cind avem inca asa posibilitate, viitorul e subred si plin de surprize, nu mereu placute!

Cartea care a controversat lumea burgheza a fost ,,Doamna Bovary" de Flaubert. Este si romanul pe care l-am citit luna aceasta pentru provocarea lui august.
Mi-a placut descrierea adulterului din perspectiva femeii, nini nu ma mir ca lucrarea a starnit controverse, avand in vedere ca adulterul in opera lui Flaubert a fost real redat incepand ca o curiozitate, un moft, apoi personajul principal, doamna Emma Bovary, sotia incornoratului Charles Bovary, a trecut la sentimente de indragosteala pentru "victimele" sale, ca mai apoi pasiunea fata de tanarul Leon sa o duc la pierzanie si la sfarsitul ei trist, precum si al familii Bovary (domnul Bovary, portretizat de Flaubert a fi o fire slaba, a murit inselat, ruinat. Desi cei 2 aveau o fiica, dragostea pentru ea, nu s-a evidentiat la Emma Bovary, aceasta fiind lasata mai mult cu doica, pasiuniile sale fiind mai presus de oricine si orice, in final stringandu-se din cauza dezamagirii in dragoste si a vietii plictisitoare pe care a considerat ca a avut-o langa Charles. Nici la domnul Bovary, iubirea purtata fiicei sale, nu a fost suficienta, acesta avand o fire slaba, murind singur, inselat si ruinat, fara vointa de continua sa isi creasca fiica, nerecunoscand pana in ultimul moment coarnele puse de doamna lui.
Romanul se incheie intr-o tenta amara, micuta Bovary, singura mostenire lasata in urma celor doi soti, neavand nimic, ramane in grija unei matusi si mi-ar fi placut sa existe o continuare a ceea ce s-a intamplat cu ea, cand ar fi crescut. Oare ar fi mostenit caracterul visator al mamei sale sau firea slaba a tatalui sau, dimpotriva, ar fi fost deaspura lor?
Per total, "Doamna Bovary" ramane un roman pe gustul meu, de epoca, de dragoste si cu final mai putin fericit. Morala pe care am extras-o din aceasta poveste este ca femeile insala din curiozitate sau adulterul are baze materialiste. :)))

Mulțumim dragilor de comentarii!
Promitem că revenim în scurt timp cu un video în care le dăm citire :)

Hey! Pe www.haibun.md am publicat cronicile voastre și am făcut și un video: http://haibun.md/vlog-2017-haibun-rea...

Așteptăm părerile voastre și în septembrie despre cartea autorului clasic :) Au mai rămas 4 luni până să completăm acest challenge. Trebuie să fim tari :)