Iulia

“De-a lungul existenței am ajuns la mai multe opinii datorită profesiei mele, dar de fiecare dată mă simțeam ca un copil în fața unui ”lego”. Știți că aceste jocuri de construcții sunt însoțite de un carnețel de modele și simțeam mereu o satisfacție copilărească să copiez cât mai fidel posibil figurile, în același timp propuse, dar și hotărâte dinainte. Cu toate acestea, carnețelul de tipare, ca și viața, continua totodată să-mi sugereze și alte posibilități care ținteau mai departe. Este ceea ce n-am încetat niciodată să caut în jurul meu, în munca mea de zi cu zi și nici mai târziu la bătrânețe, atunci când n-am mai avut acces la construcțiile obișnuite. [...] Din păcate, problema insurmontabilă era că nu puteam renunța la piesele jocului, căci constituiau singura materie primă de care dispune omul dornic să construiască. Ele sunt însă astfel concepute - având în vedere însăși structura lor - încât să nu le poți folosi decât pentru modelele din carnețel, chiar și atunci când nu le mai ai în față.”
― Johan Daisne, De trein der traagheid