Bogdan Suceavă

“Într-o primă fază, ne-a povestit ea pe un ton teatral, călătorul abia sosit va fi fascinat de lumea cea nouă, de tot ce e diferit de ceea ce ştia. Fascinaţia cuprinde totul, de la un buton diferit de ceea ce era în Lumea Veche până la chestiuni administrative care se rezolvă mai simplu. Zicea: cu toate formularele excesive pe care le avem noi, anumite detalii chiar se rezolvă mai simplu în America. Asta e faza întâi. În acea primă fază, nou-sositul e tentat să îmbrăţişeze tot ce e nou, să fie încântat de descoperiri şi să-şi modifice sistemul de valori în aşa fel încât obiectivele sale să se alinieze valorilor lumii noi. E sindromul noului convertit. După câteva luni tinde să se instaleze cea de-a doua fază, care e uneori declanşată de un prim eşec sau de 0 profundă dezamăgire. În această fază, nou- venitul tinde să respingă tot ceea ce vede în lumea nouă. El ar putea spune: cum, aceste chestiuni nu sunt rezolvate? Şi atunci de ce America se laudă că stă mai bine decât restul lumii? Această fază a doua poate conduce la depresie, la incapacitatea de a-ți face munca de zi cu zi. Pentru nou-venit poate deveni de-a dreptul dificil. Se pot produce blocaje majore. Poate avea loc o tulburare profundă.

Apropo, a spus ea cât de clar se poate, America nu s-a lăudat niciodată că stă mai bine decât restul lumii. E posibil ca restul lumii să fi înţeles asta, dar de aici lucrurile nu se văd aşa. Viaţa e peste tot aceeaşi. Şi fiecare dintre noi trebuie să fie pregătit să-şi asume responsabilitatea de a-şi trăi viaţa.”
― Bogdan Suceavă